Cariere

Revista Cariere publica in numarul 99 (3-16 mai 2007) la sectiunea "Role-model" un interviu cu mine:

La 25 de ani, are deja o istorie in spate. O parte din ea a fost descrisă în „RealK”, roman apărut în 2004, la Polirom. Cealaltă parte reprezintă activismul civic, semnăturile în presă şi munca asiduă la brandul personal. Polemizează fără complexe cu elita intelectualităţii româneşti şi îi place la nebunie să descumpănească. Un Dragoş Bucurenci în plină metamorfoză, de la statutul de personaj la cel de personalitate.

(...) Îi deplângeţi pe cei “drogaţi cu muncă”, pe cei care şi-au abandonat visurile ca să muncească. Ce propuneţi, visul înainte de orice altceva?

Viaţa unui om trebuie să aibă sens. Este foarte important să nu faci lucruri ca un corp inert mişcat de forţe exterioare. Sigur că poate să existe sens într-o viaţă dedicată reformei unui sistem. Drept care eu nu dezavuez oamenii care se înhamă la “marea reconstrucţie”. Dar nu am nici o înţelegere pentru tinerii care susţin că de dragul unui salariu de câteva sute de euro trebuie să-şi abandoneze visurile. Este o naivitate şi o laşitate să nu observi că în toate domeniile, astăzi, în România, se poate excela şi se poate câştiga decent. Şi este o naivitate să nu observi că în multinaţionale se trăieşte prost. (...)

Pentru că tot am ajuns în zona doctrinară, vă întreb dacă credeţi cu sinceritate în valorile “comunismului umanist” şi dacă sunteţi un marxist convins?

Eu cred în valorile “comunismului umanist”, dar nu cred nici un moment în posibilitatea punerii lor în practică. Când vorbesc despre comunism, mă refer la doctrina sa aşa cum a fost ea teoretizată de Marx şi de Engels. Scrierile lor sunt în primul rând o critică şi partea aceasta mă interesează pe mine. Pe de-altă parte eu am flexibilitatea de a înţelege că opiniile unui tânăr la 25 de ani nu sunt făcute să reziste nici măcar un deceniu. Mă aştept să gândesc cu totul altfel la 30 de ani. (...)

Una dintre coordonatele vieţii dv. este activismul civic. Aveţi o serie întreagă de proiecte în care v-aţi implicat. Trei sunt mai semnificative: “Salvaţi Dunărea şi Delta”, “Salvaţi zidurile noastre” şi “Nu distrugeţi Muzeul Ţăranului Român!”. De ce faceţi asta?

Din motive diferite al căror numitor comun este acela că nu vreau să plec din ţara asta. Nu este o decizie definitivă, ea se va schimba dacă contextul se va modifica radical. Până atunci, încerc să fac aerul din România respirabil, să fac ţara asta suportabilă. Pentru mine, nu pentru altcineva. Nu e nici un fel de interes altruist în acest demers. (...)

Mai sunteţi în căutarea rostului sau l-aţi găsit?
L-am găsit. Iar acum sunt şi în posesia instrumentelor care mă vor ajuta să-mi rostuiesc viaţa, în mare parte datorită pachetului de cursuri de la Erudio, care m-au re-centrat şi m-au redat mie însumi într-o versiune mai bună.

Puteti citi interviul integral cumparand revista de la chiosc sau online, daca va creati un user pe site-ul www.cariereonline.ro (e simplu, dureaza mai putin de un minut).