Bucurenci

Adresă nouă

2007-11-04T23:15:00.000+02:00

Blogul pe care-l cauţi s-a mutat la

Toate însemnările şi comentariile au fost importate şi le găseşti la noua adresă.

Blogul acesta va mai menţinut o vreme online pentru că pe noul blog sunt foarte multe link-uri care direcţionează spre cel vechi, iar schimbarea lor ar lua prea mult timp.

Totuşi, comentariile vechi nu mai sunt afişate aici pe blog, iar noile comentarii nu mai sunt permise.

Vizitatorul poate în schimb comenta în voie pe http://bucurenci.ro/

La plantat

2007-11-04T15:06:00.000+02:00

Am plantat 10 copaci. Deja am trecut la nivelul 2. Molizii de la Tăşuleasa au fost un moft: abia crestezi puţin pământul, mai mult cureţi iarba în jurul puietului de juma de metru.

Pomii ăştia de oraş, frasini şi platani au fost azi, sunt ditai arbuştii, unii au şi peste doi metri înălţime şi rădăcină nu glumă... Sapi o groapă de 60/60/60...

Paranteză
Evident că nu poti săpa un cub de 60/60/60. Sapi o prismă trapezoidală ("cu baza mica în jos", cum bine a adaugat Florentina) şi încerci ca măcar baza mică să fie 60/60. Deci începi de la un pătrat cam de 120/120.

...şi începi să scoţi: cărămizi, pietriş, betoane de la garajele oamenilor, becuri, cutii de aluminiu, cabluri electrice, pungi de plastic. Într-un târziu ai groapa şi reuşeşti să plantezi copacul.

Mult mai solicitant decât la molizi, dar pe undeva şi mult mai reconfortant. Te epuizează mai repede şi sentimentul lucrului bine facut se instalează imediat.

Fără nici o legatură, poate doar pentru ca a bătut vântul câinos astea doua zile cât m-am dat cu bicicleta prin oraş, mă bântuie aceste vorbe pe care le ştiu de la o prietenă care le ştie de la un lăutar:

Domniţă, nu face vântu cu pomu ce face pizda cu omu...

Indubitabil.

First we take Busteni!

2007-11-03T08:34:00.000+02:00

Cincisprezece dintre voluntarii care au participat la „Tabăra de Curăţenie” din Delta Dunării organizată de Asociaţia „Salvaţi Dunărea şi Delta” în perioada 1-29 iulie 2007, participă la o acţiune de curăţenie şi ecologizare la Buşteni, organizată pe cont propriu şi din proprie iniţiativă. Aceeaşi tinerii au realizat acţiuni de voluntariat similare şi în cadrul Festivalului „Fân Fest” de la Roşia Montană.

Şaizeci de tineri se vor aduna sâmbăta, 3 noiembrie, ca să strângă gunoaiele şi PET-urile lăsate de turiştii neglijenţi în staţiunea Buşteni, judeţul Prahova.

Zice Ionuţ Ruscea, voluntar de mediu convins şi coordonator de grup în cadrul acţiunii Tabăra de Curăţenie” din Delta Dunării:

O să curăţăm Buşteniul de gunoaie şi, poate, de oamenii nesimţiţi. O parte din voluntarii din tabăra din Deltă deja s-au alăturat. Deci, nu stăm degeaba.

Este, din câte ştiu eu, prima dată când acţiunile „Salvaţi Delta” sunt cu adevărat multiplicate, adică altcineva preia iniţiativa, îşi face singur rost de resurse şi se pune pe treabă. Voluntarii ne-au spus în ultimul moment despre această acţiune. Nu ne-au cerut să-i ajutăm cu nimic, au vrut doar să ştim şi noi că se întâmplă.

Deci, se poate.

:: Citeste mai multe despre Tabăra de Curăţenie” si despre voluntariat:

Plantări în Pajura

2007-11-02T23:39:00.000+02:00

Proiectul "Nu tăia pădurea ca-n codru!", al Agenţiei de Monitorizare a Presei, plantează duminică în apropierea Pieţei Pajura 200 de frasini.

Este doar o primă etapă dintr-o campanie mai amplă de împăduriri care se va desfăşura primăvara viitoare.

Campania de comunicare a proiectului "Nu tăia padurea ca-n codru!", realizata de Grey Worldwide Romania, a obţinut premiul Golden Watch la Festivalul de Publicitate Golden Drum de la Portoroz. Gaseşti o ştire filmată despre campanie pe site-ul TVR.

Mai multe despre proiect şi despre campanie pe blogul www.padureaeinpom.wordpress.com.

Citeşte şi despre Verde 003, un alt proiect de reîmpădurire pe bază de voluntariat.

The beginning of a beautiful friendship

2007-11-02T22:50:00.000+02:00

Am fost azi să-mi plătesc întreţinerea. La noi administraţia o fac locatarii, prin rotaţie. Doamna en titre lunile astea, o sexagenară amabilă şi mereu foarte politicoasă, îmi spune:

Ştiţi, vreau de mult să vă spun lucrul ăsta: de fiecare dată când vă văd mă gândesc că semănaţi foarte mult cu Dragos Bucurenci.

Spune NU cianurii!

2007-11-02T22:25:00.000+02:00

Anamaria Bogdan imi povesteste ca legea impotriva mineritului cu cianuri este o victima a campaniei electorale pentru Parlamentul European:

"Legea anticianura a ajuns la Comisia pentru industrii care trebuie sa realizeze raportul pentru aceasta lege. Aceasta comisie a cerut un timp suplimentar de analiza (trebuia sa faca raportul pana pe 18 septembrie) pentru a primi rapoarte de la toate partile implicate - in special pe partea de Rosia Montana - ANRM, Gabriel Resources, Coalitia Romania fara Cianura, sindicatul Meridian (care nu are nicio legatura cu mineritul in Rosia Montana), chiar si CSAT (aici, nu stiu care e motivul pentru care li se cere un raport, dar mie mi se pare ciudat sa ceri un raport despre o lege contra cianurii unei comisii care se ocupa cu siguranta statului), Parlamentul Romaniei (care a realizat un raport despre Rosia Montana acum vreo 2 ani) si altii.

Pe langa timpul suplimentar cerut, acum am aflat ca aceasta comisie acum va astepta sa treaca campania electorala pentru ca aceasta lege si campania din jurul ei sa nu fie folosita de partide ca un capital politic. Unii candidati la europarlamentare care ne sprijina au inclus aceasta tema pe lista lor de subiecte pentru campanie, din fericire pentru noi, iar unora poate nu le place asta - si in special ca legea sa fie votata acum, sa treaca, iar unele partide sa se "laude" cu voturile date acestei legi. Daca se asteapta trecerea campaniei, atunci legea va fi votata in luna decembrie. Cel putin, noi asa speram.

Asa ca, acum, dupa ce am reusit sa asiguram (pe hartie) sprijinul majoritatii partidelor - in afara de PD, acum stam si asteptam sa treaca aceasta campanie si sa vina votul. In timpul asta, avem o declaratie scrisa la Parlamentul European care sprijina legea si incercam sa adunam voturi pentru ea, vrem pregatim niste activitati pentru media care sa aduca subiectul in presa si sa mai creeze putina presiune asupra politicienilor care poate au uitat de subiect."

Daca vrei o tara libera de cianuri, si tu poti sa ajuti! Semneaza Petitia impotriva mineritului cu cianuri. Iti ia doar 2 minute si le va arata alesilor tai ca si tu vrei ca ei sa voteze Legea anticianura.

www.faracianura.ro

:: Am mai scris despre acest subiect un comentariu in Evz.

Toamnă cu lună anii '60

2007-11-02T22:14:00.000+02:00

Toamna cu luna
cand porti peste pulovar o niciodata captusita cu totdeauna
cand stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti
printre taxiuri nefiresti.

Toamna cu luna
cand cabinele de telefon scanteiaza
cand stii ca nimic nu dureaza
cand pana si vitrinele graseiaza
si vocea le tremura, si serviciile de portelan se fac zob.

Toamna de sticla
cand magnetofoanele se fac zob
cand mixerele de plastic palesc
cand aspiratorul asuda rece
cand trusa de surubelnite hohoteste
cand masina de spalat cu ochiul rotund
si coniacul cu patru stele
se-ngalbenesc si cad de pe ramura mintii mele
si toamna de vermut se crede tanara uneori...

Noi n-o sa mai tinem unul la altul.
N-o sa ne mai faca placere sa ne vedem fetele, rasetul.
Noi n-o sa ne casatorim,
n-o sa avem copii
si n-o sa imbatrinim impreuna.
Mi-e asa de clar lucrul asta acum.
Iar vietile noastre n-or sa fie indelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna
as vrea atat de tare sa fim acum impreuna
sa privim vitrinele impreuna
sa numaram taxiurile impreuna
si sa ne ninga frunzele-ngalbenite.

de Mircea Cartarescu

:: Foto: Cosmin Bumbutz

Cred că merită să trăieşti ca să citeşti câteva cărţi frumoase, să vezi câteva filme bune sau să asculţi într-o bună zi un vers atât de limpede: "când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna"...

Vintila Mihailescu despre OMG la "Romania verde"

2007-11-02T12:09:00.000+02:00

ULTIMA ORA
Realitatea TV a reprogramat emisiunea pentru saptamana viitoare deoarece maine transmite o editie speciala despre inmormantarea din Italia.

Realitatea TV difuzeaza maine, la 11:30 si, in reluare, vineri viitoare la 00:30, o editie "Romania verde" despre agricultura intensiva, organismele modificate genetic si mancarea "ecologica".

Invitat: antropologul Vintila Mihailescu, Directorul Muzeului Taranului Roman.

Choice. Peace on the streets.

2007-11-02T11:43:00.000+02:00

(Multumesc, Cosmin!)

Pact politic asupra educatiei in Romania

2007-11-01T12:27:00.000+02:00

Marian Stas, de la Fundatia CODECS pentru Leadership, a initiat proiectul unui pact pe care ar urma sa-l semneze toate partidele politice daca se va crea suficienta presiune populara.

Este vorba despre un angajament fata de reforma educatiei si bugetarea corespunzatoare a acesteia:

Art 5. Obiectivul strategic al Scolii pe bune este GENERAREA SUSTENABILA, A UNEI RESURSE UMANE NATIONALE INALT COMPETITIVE, capabile sa functioneze eficient in societatea actuala si viitoare. Pentru indeplinirea acestui obiectiv strategic, incepand cu 2012, timp de minimum 5 ani (adica, pana in 2017), Romania aloca 8% din Produsul Intern Brut capitolului cheltuieli pentru Educatie. Pana in 2011, Romania aloca P.I.B. pentru Educatie in urmatoarele procente: in 2008 si 2009 - 6%; in 2010 si 2011 - 7%. In 2012, OPT LA SUTA, din P.I.B. merge la Educatie. Ulterior, acest procent este intre 6-7%, timp de inca noua-zece ani (2018-2025). Directiile de actiune si proiectele necesare indeplinirii obiectivului strategic vizeaza orientarea sistemului educational catre nevoile beneficiarilor acestuia, anticiparea si satisfacerea proactiva a nevoilor actuale sau de perspectiva ale pietei de competente.

Citeste textul integral al petitiei sau semneaza petitia aici.

Oana Pellea despre cruzimea fata de animale

2007-10-30T20:09:00.000+02:00

Realitatea TV a difuzat sambata, la 11:30, si va relua vineri noapte (2 nov), la 00:30, o editie "Romania verde" dedicata animalelor domestice si de companie.

Oana Pellea vorbeste despre animalele care i-au luminat viata si despre oamenii care nu respecta animalele.

Emisiunea poate fi vizionata aici. Atentie! Unele imagini sunt destul de dure.

Romania Verde este sponsorizata de Unilever South Central Europe

ProTV a inceput mai demult o campanie foarte buna impotriva torturarii animalelor, despre care am scris aici. Poti semna si o petitie in acest sens!

Cobileanski rulez

2007-10-30T12:28:00.001+02:00

Via Orbitoru am dat peste trei scurt-metraje ale unui regizor moldovean, Igor Cobileanski. Without further ado, va poftesc sa va bucurati si voi de dansele:

sasha, grisha si ion

cand se stinge lumina

(plictis) si inspiratie

Per aspera ad Astra Film Sibiu

2007-10-30T12:04:00.000+02:00

In fiecare an, europenii fac de 5-6 ori mai multe filme documentare despre Romania decat numarul de filme documentare produse de romani.

Este o ilustrare perfecta a regulii din marketing care spune ca, daca nu-ti construiesti singur brandul, il vor construi altii pentru tine, fie ca vrei, fie ca nu. Am aflat acest ciudat raport intre perspectivele documentare europene si romanesti asupra Romaniei la Astra Film Sibiu, singurul festival de film documentar din Romania si unul dintre putinele astfel de festivaluri din lume.

Stiam de multa vreme despre acest festival si auzisem numai lucruri bune de la prietenii si cunoscutii care-l frecventeaza cu regularitate, dar abia anul acesta am reusit sa-mi fac timp sa-l degust vreme de cateva zile. Iubitorii lui nu exagereaza catusi de putin: Astra Film Sibiu are un sarm cu totul si cu totul special, pe care-l simti inca de la prima proiectie si care ameninta sa se transforme iute in dependenta.

Fara sa aiba amploarea TIFF-ului, festivalul de film de la Cluj, Astra Film Sibiu compenseaza prin calitatea extraordinara a oamenilor care vin din toate colturile Europei pentru cateva zile de proiectii de film documentar si concerte de muzica balcanica. Sunt in majoritate tineri, multi dintre ei calatoresc cu auto-stopul din Polonia sau din Cehia, isi asorteaza pierce-urile sau bocancii la o vestimentatie funky, sleampata sau doar viu colorata si nu se sfiesc sa fie vii, sa rada in hohote, sa amendeze galagios scaparile de regie sau de montaj sau sa danseze pana la epuizare pe muzica Fanfarei lui Craciun din Zece Prajini.

Grupul tinerilor cosmopoliti, colorati si libertini convietuieste la Sibiu cu o comunitate de profesionisti ai filmului documentar si de antropologi. Cand nu vizioneaza filme, in salile de proiectie sau la video-bar, toata lumea le comenteaza. Convietuirea este cum nu se poate mai fericita, pentru ca fiecare are ocazia sa-si puna la incercare asteptarile si rabdarile si sa si le regleze in functie de raspunsul primit. Dialogul generatiilor si al culturilor are la Sibiu un parfum de exemplara normalitate.

Din pacate, efervescenta pe care Astra Film Sibiu o starneste in jurul filmului documentar nu reuseste sa creeze un moment al fortei pentru filmul documentar la nivel national. Spectatorii acestui gen sunt inca putini la numar, iar oferta din salile de cinema este anemica.
Productia romaneasca, cum ati vazut, este aproape o gluma in comparatie cu productiile europene care isi aleg subiectul din Romania.

O solutie incearca sa creioneze tot organizatorii Astra Film Sibiu, inimosii Dumitru Budrala si Csilla Kato, care aduc o parte dintre filmele festivalului la Bucuresti, la Clubul Taranului de la Muzeul Taranului Roman. Sprijiniti si de „Dilema Veche”, in toamna asta au reusit sa recreeze in mic atmosfera de la Sibiu la Bucuresti.

Nu stiu cata vreme vor mai fi in stare organizatorii sa intretina acest lux al vizionarii vreme de 7 zile a celor mai bune filme documentare de peste an. Eu sper ca o vor face inca multi ani de-acum incolo si imi intemeiez speranta pe entuziasmul contagios care pare sa fie marca acestui festival.

:: text: EvZ

Contraste

2007-10-28T22:23:00.000+02:00

Contraste

un spectacol creat si jucat
de Richard Bovnoczki si Dana Cavaleru

durata 50 de min.

Marti, 30 Octombrie, ora 20

Sambata, 10 Noiembrie, ora 18

La Scena, Calea Calarasi 55, tel 3203567.

Recomand cu caldura. Daca vremea evolueaza la fel de deprimant ca pana acum, o ora vesela de teatru si pantomima e tot ce poate fi mai indicat la tonus.

Chemare tovărăşească

2007-10-25T00:16:00.001+03:00

Muzeul Ţăranului Român organizează Cântarea României. Ultima ediţie. Vom aduna împreună obiecte ale comunismului şi le vom întreba de sănătate. Le vom asculta şi înregistra poveştile şi ne vom întreba ce rost mai au obiectele astea în lumea de azi.

Dacă vrei să pui umărul la organizarea şi buna desfăşurare a expoziţiei scrie un mail la larevedere@muzeultaranuluiroman.ro sau Siminei Bădică la siminarb@gmail.com. Detalii vei primi pe mail şi la o viitoare întâlnire cu toţi voluntarii.

Poti să ajuţi şi fără să fii voluntar: pune o ştire sau afişează poster-ul la tine pe blog.

Filantropica sequel

2007-10-25T00:01:00.000+03:00

Noaptea la semafor. O doamna imbracata decent ma roaga sa cobor geamul: "Imi dati si mie niste bani, va rog?". Nu falseaza vreun scancet, nu repeta, doar ma priveste in ochi. "O secunda", zic, si intind masinal mana dupa geanta, ca si cum mi-ar fi cerut un foc sau un numar de telefon. Ii dau banii. "Va multumesc din suflet. Si va rog sa ma iertati ca v-am deranjat." "Nu face nimic", raspund tot masinal, robotizat de aparitia neverosimila.

M-am gandit cum ar fi sa ma bucur de aparitia cersetorilor civilizati, sa jubilez adica in fata suferintei care a invatat sa se poarte... Mi s-a pus un nod in gat si mi s-a facut brusc rusine.

Descantec de Mac

2007-10-23T21:51:00.000+03:00

De vineri seara m-a parasit norocul. Nu vreau sa dau vina pe nimeni, daca m-a deocheat cineva, ii cer iertare. Dar nu pot sa asist neputincios la o serie din ce in ce mai neagra de evenimente:

- vineri seara mi-a crapat Mac-ul. "Crapat" as in a dat coltul, nu mai misca, mortua est, s-a futut hardul, o furnica pe carambul cizmei, nu mai scoate niciun sunet, a murit Enghidu, ecranul gri, Patrocle plange etc.

Clipa, stai, opreste-ti zborul!
Se pravale compresorul!

- sambata a plouat la filmari si n-a iesit mare lucru

- am dus mortul la service si am aflat diagnosticul: hard-ul bulit fizic. Un fel de Alzheimer instant. Si pentru el, si pentru mine.

- sambata noapte am fost la Chemical Brothers si mi-au picat prost si organizarea si multimea de gura-casca.

- m-am culcat tarziu, am uitat sa-mi pun ceasul sa sune si duminica am ratat o intalnire importanta, dupa care n-am mai fost in stare de nimic constructiv.

- seara mi-a venit mortul de la service si mai mult m-a apucat jalea cand l-am deschis.

Prince, n'enquerrez de semaine
Où elles sont, ni de cet an,
Qu'à ce refrain ne vous ramène :
Mais où sont les neiges d'antan ?

- ieri a fost o vreme infecta si mi-a dat iar peste cap agenda

- seara am constatat ca cineva a formatat hard-ul extern pe care aveam niste back-up-uri de acum cateva luni. Totul e pierdut...

Fum si umbra sunt toate, visuri si parere.
…
Unde-s ai lumii împarati, unde este Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompei si Chesar? Ei au luat lume,
Pre toti i-au stins cu vremea, ca pre niste spume.

- tot aseara m-a sunat un om pe care-l curtam pentru un post important in organizatie, o combinatie rara de expertiza si charisma pentru un post cam slim fit pentru ce se gaseste pe piata (da... se poarta masuri exceptionale toamna asta...), si m-a anuntat ca, desi tinuta i se potriveste, o sa astepte colectiile de primavara pentru mai multa libertate si relaxare. N-am avut ce zice. Recomand oricui sa nu poarte decat ceea ce simte ca-i vine bine...

- nu reusesc de o saptamana sa-mi organizez o intalnire importanta si sa vad o casa in care vreau sa ma mut. N-am timp de timpul altora, altii n-au timp de timpul meu... Aman totul pe saptamana viitoare, simt ca timpul imi fuge printre degete...

- de dimineata am aflat ca Mihaela R nu mai ajunge la conferinta pe care urma s-o moderez de la pranz din motive de trafic aerian blocat (tot vremea asta infecta). Era singurul vorbitor pe care-l stiam personal si singura sansa de echilibru in dezbatere.

- la conferinta mi-a sarit mustarul de la un comentariu patronising si ageist al unei fete de fost mare industrias si, pentru ca n-am avut nervul sa ies din sala si s-o las sa modereze ea mai departe, am continuat in scarba si a iesit un dezastru. Ba le-am mai si servit un perdaf la sfarsit, din care Cristina Simion a inteles ca ma suparasem pe ea, ceea ce nu era adevarat, iar Leslie Hawke cred ca a inteles ca sunt pur si simplu mitocan. In loc sa-i fi zis sclifositei in chestie ca nu stie sa se poarte (admit, nici asta nu se face, dar macar era o marlanie tintita), i-am servit-o la fileu cu nervii mei de neam prost.

- seara m-a oprit politia si era sa-mi ia carnetul pentru o greseala de incepator. I-am convins cu greu sa-mi dea doar avertisment. Cred ca politistii sunt singura categorie profesionala la care am lipici. Habar n-au cine sunt, nu ma stiu de la televizor, dar cred ca au ochiul format si se prind din prima ca sunt genul de om care intra in coma daca ramane fara carnet. E drept ca eram atat de amarat, incat cred ca l-as fi inmuiat si pe colonelul Vochina.

Chiar asa, unde ma grabeam, domnu Bucurenci?

Nu vreau sa devin superstitios. Daca s-ar fi distribuit echitabil de-a lungul a vreo doua saptamani, as fi trecut senin peste toate aceste fenomene socio-rutiere si silico-climaterice. Dar abundenta precipitatiilor cu ghinion din ultimele 4 zile ma obliga sa iau masuri.

Si, pentru ca, asa cum am aflat dintr-un studiu despre traditiile romilor realizat de Salvati Copiii si publicat pe site-ul Ministerului Educatiei, in astfel de situatii se recomanda sa iei o mana de pamant si s-o duci la cimitir, punand-o "acolo unde iti trebuie", am sa exorcizez virtual toate aceste neajunsuri, ingropandu-le alaturi de memoria hard-ului meu, pe care il plang neconsolat:

Cica trebuie sa zic asa:

Kovli phuv, tu vazdes man, koliăres len, laćhăres len the man vazde the ingeres tuoe len khere, paśe ko mule ke mïndre kàlce mangen tut, te o "bengas" vazdel tut!

(Pământ moale,
tu lucrezi,
şi pe mine mă crezi,
le duci la tine acasă,
la mormânt moale,
ca ei să se înmoaie,
că ce-i pe mine te roagă,
şi dracul te înconjoară!)

P.S. Va rog nu-mi spuneti ca i s-a intamplat si lui Carrie Bradshaw... Nu ajuta...

Fiat justitia, pereat mundus?

2007-10-23T20:49:00.000+03:00

Daca am fi cinstiti cu noi insine, am recunoaste ca undeva, in adancul sufletului, ne doream condamnarea lui Ion Ion Tiriac.

Pana la urma, nici nu mai conta pentru ce ar fi fost condamnat: sentinta ar fi fost un balsam peste ranile pe care justitia le face de-atatia zeci de ani societatii romanesti. Telenovela ar fi devenit realitate: si bogatii plang... Ce veste buna, nu-i asa?

Am fost de cateva ori intr-o sala de judecata si am plecat ingrozit de ceea ce am vazut si am auzit. De fiecare data, mi-am adus aminte o vorba frumoasa spusa de Al Pacino in „Scent of a woman”:

„Am vazut tineri cu bratele rupte, cu picioarele smulse. Dar nimic nu se compara cu privelistea unui suflet mutilat. Nu exista proteza pentru asa ceva...”.

Poate ca ati trait si voi astfel de experiente, poate ca aveti prieteni, rude sau chiar copii carora triada politisti-procurori-judecatori le-a mutilat destinele. In cele mai multe cazuri, justitia transforma un tanar care a gresit o data intr-un om care va fi mereu gresit in fata societatii, un paria care si-a pierdut definitiv dreptul la demnitatea umana.

Claudiu Popa avea 23 de ani cand a fost arestat pentru detinerea a trei bobite de culoare brun-maronie. Dupa o prima condamnare la un an de inchisoare, Curtea de Apel l-a condamnat la 11 ani. 11 ani pentru 0,004 grame de heroina! Atunci cand nedreptatea strigatoare la cer este infaptuita intr-o sala de judecata, este firesc sa ne maniem pe intreaga institutie a justitiei. Dar aceasta manie trebuie canalizata inspre sistemul si oamenii care pun in opera aceasta parodie judiciara, nu inspre cei care mai reusesc uneori sa le scape.

Condamnarea fiului unuia dintre cei mai puternici oameni din Romania ar fi fost, cu siguranta, o consolare pentru aceia dintre noi care au vazut cum functioneaza menghina distrugatoare a justitiei. Am fi vazut, in sfarsit, cum moare si capra vecinului. Dar confortul psihic pe care ni-l poate produce aplicarea nediscriminatorie a unei legi proaste este incomparabil mai mic decat binele pe care l-am putea obtine daca ne-am indrepta atentia inspre schimbarea legii.

Peste tot in lumea civilizata, consumul de droguri este vazut ca o boala, ca o slabiciune a fiintei omenesti, asemenea alcoolismului, a dependentei de jocurile de noroc sau de curse de masini. Pretutindeni se incearca ajutorarea acestor semeni ai nostri, pentru ca orice morala sociala sau religioasa ne opreste sa lovim in omul slab sau in cel cazut.

In Romania, sistemul politienesc impreuna cu justitia nu vor sa stie, stimabile, de Europa d-sale... Intr-o tara in care stirile de la ora 5.00 sunt pline de omoruri, violuri sau talharii, politia investeste in continuare resurse importante in anihilarea retelelor de consumatori de droguri. Iar legiuitorii, procurorii si judecatorii desavarsesc opera, transformand consumatorii in traficanti, in vreme ce adevaratul trafic infloreste nestingherit. Rezultatele: consumul creste, iar in locul fiecarui consumator bagat dupa gratii apar alti doi care nu intampina nicio problema in a-si face rost de droguri.

Ma mai intreb si va mai intreb o data: la ce ne-ar fi folosit ca Ion Ion Tiriac sa ajunga dupa gratii? Doar ca „sa se faca dreptate”? Dar daca „dreptatea” ar cere sa li se taie intr-o buna zi o mana bolnavilor de cancer, iar cativa dintre ei ar scapa, prin subterfugii sau inselaciune, n-am gasi, oare, in noi, puterea sa le iertam celor scapati nemutilati aceasta omeneasca eschiva in fata unei nedreptati strigatoare la cer?

:: text: EvZ
:: Mai multe despre dosarul "Cocaina pentru VIP-uri" gasiti tot aici pe blog.

Bravo, Razvan!

2007-10-23T20:48:00.000+03:00

Aflu dintr-un editorial al Cristinei Bazavan urmatoarea patzanie:

Acum două săptămâni, la sfârşitul premierei unei piese de teatru, un spectator a început să huiduie. Actorul din rolul principal l-a chemat pe scenă, reproşându-i că habar nu are cât de greu e ce fac actorii şi l-a invitat să spună un monolog. Spectatorul i-a explicat că nu i-a plăcut prestaţia lor, că s-a plictisit crunt şi i-a replicat că aşteaptă monologul, dar că-l roagă pe actor să se pregătească să rezolve o problemă de matematică. Spiritele de pe scenă s-au calmat, dar la ieşire spectatorul a fost ameninţat de unul dintre directorii teatrului că nu va mai intra în sălile sale pentru atitudinea "recalcitrantă". Pare o anecdotă, dar e real şi s-a întâmplat la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar protagoniştii erau nume cunoscute în branşă: Claudiu Bleonţ şi Răzvan Penescu (proprietarul celui mai important site cultural, LiterNet.ro.)

Am respirat usurat cand am aflat ca, in sfarsit, cineva a indraznit sa rupa monotonia aplauzelor furtunoase care incheie orice spectacol din Romania, indiferent daca spectatorilor li s-a servit beton sau moloz.

Am zambit cand mi l-am imaginat pe blandul, bonomul si bine-manieratul Razvan Penescu ajuns la capatul rabdarii si strigand "Rusine!":

Am făcut un pas, am depăşit jena de a striga că un spectacol e prost atunci când mi se pare că este. Nu a fost un scop în sine, nu e vorba doar de o piesă de la Naţional. E vorba de un moment al teatrului românesc, de actori blazaţi şi regizori neinspiraţi. E vorba de o parte din public pentru care aceste spectacole sunt intolerabile. Şi care pleacă de la teatru în tăcere, promiţându-şi să nu mai vină niciodată, deşi a aplaudat în picioare, luat de val. Dacă strigaţi cu mine, oare se va schimba ceva?

Am oftat scarbit cand am citit ca un membru din conducerea TNB l-a amenintat ca n-o sa mai calce niciodata la o piesa de teatru, dar am simit iar un aer de normalitate cand am vazut ca Ion Caramitru organizat o dezbatere cu actorii si criticii de teatru despre toata istoria.

Acelasi Ion Caramitru a pus punctul pe i si i-a cerut scuze lui Razvan Penescu atat pentru reactia exagerata a lui Claudiu Bleont, care l-a chemat pe scena, cat si pentru reactia marlaneasca a individului care l-a amenintat la plecarea din sala:

Pentru noi, actorii, prestaţia din scenă se încheie la aplauze.

Spectatorilor le-a plăcut sau nu reprezentaţia. Un actor sau altul. Spectatorii sunt raţiunea noastră de-a exista. Ei vin la teatru, plătesc bilet şi vor să se bucure de piesă şi artişti.
Unii sunt tăcuţi, alţii nu aplaudă, alţii pleacă înainte de final ridicând un rând întreg, şi vreunul chiar apostrofează interpreţii. Ei, şi ce? Am trăit asemenea evenimente chiar la spectacole de mare însemnătate pentru Teatrul Românesc. Leonce şi Lena de Büchner în regia lui Liviu Ciulei a născut la premieră o reacţie de la balcon cu replică strigată: "Ce porcărie!" iar piesa s-a jucat apoi 12 ani şi a reprezentat România la marile festivaluri ale lumii cu mare succes.

Ce-ar fi trebuit să facem? Să sărim la balcon şi s-o coborâm pe doamna respectivă s-o vadă toată lumea pentru ce a spus? Ne-am văzut de treabă, fericiţi de fapt că piesa nu place chiar la toată lumea.

Sunt trist, decepţionat şi silit să-mi sancţionez actorul pentru depăşirea competenţelor sale şi comportament necivilizat faţă de spectatori!

Iar spectatorului în cauză să-i cer scuze pentru ce s-a întâmplat, nu înainte însă de a face apel la înţelegerea lui pentru că în mod sigur îşi poate imagina ce se poate întâmpla în sufletul unui artist autentic epuizat fizic şi psihic de responsabilitatea unui spectacol în premieră.

Gasiti pe Literne mai multe comentarii despre aceasta premiera in teatrul romanesc post-decembrist, relatarea lui Razvan si scrisoarea integrala a lui Ion Caramitru.

Ultima data cand am fost la Opera Romana a fost acum multi ani. Mi-am jurat sa nu mai calc multa vreme in cladirea unde muzica este calcata, la propriu, in picioare. Prestatia cantaretilor si a orchestrei a fost jalnica, regia de doi bani, scenografia infecta, toate mi-au cazut greu. Dar cu adevarat cutremuratoare a fost reactia salii la finalul spectacolului: s-a aplaudat in picoare, minute in sir, iar un grup de tineri, adusi pesemne din vreo grota academica, urlau sincron la rastimpuri de 10 zecunde: "Bravo!... Bravo!..."

Am iesit din sala, rusinat ca n-am avut curajul sa fac / sa strig / sa spun ceva. De-atunci imi permit libertatea sa parasesc oricand un spectacol care mi se pare prost, chiar daca pentru asta sunt nevoit sa ridic un rand intreg. Dar n-am indraznit inca sa-mi asum public optiunea de gust. Razvan mi-a razbunat ani lungi de cascaturi, de plictisuri si de somnolenta. Chapeau!

Romania verde - Ariile protejate

2007-10-19T22:49:00.000+03:00

Maine, sambata, 20 octombrie, la 11:30 pe Realitatea TV, a treia editie a emisiunii Romania Verde vorbeste despre ariile protejate.

O editie filmata in Piatra Craiului cu Lavinia Sandru. Promo-ul aici:

Romania Verde este sponsorizata de Unilever South Central Europe

De l'air...

2007-10-19T22:44:00.000+03:00

La Scala di Milano, în faţa unui public înnebunit de bucurie, Jarrett, concentrat şi spiritualizat ca un ascet, a rugat publicul sa nu mai aplaude.

A spus: lumea s-a umplut de zgomot şi nu se mai aude emoţia.

via Exarhu

Despre consumul de droguri la 100%

2007-10-19T22:34:00.000+03:00

Am fost ieri la 100% cu Robert Turcescu si Alecu Racoviceanu (Gardianul). Subiectul a fost a doua achitare a lui Ion Ion Tiriac pentru acuzatiile de trafic si consum de droguri de mare risc si punerea la dispozitie a locuintei pentru consumul de droguri.

Emisiunea poate fi urmarita aici.

Despre subiectul drogurilor mai gasiti aici pe blog o emisiune a lui Andrei Gheorghe, un comentariu despre mentinerea lui Tudor Sisu in stare de arest si un altul despre achitarea lui Ion Ion Tiriac.

Pu-pu-pu-tintica ra-ra-rab-dare!

2007-10-19T21:43:00.000+03:00

Mi-a semnalat Oana editia cu Dan C. Mihailescu a emisiunii "Altfel" (moderatori: Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu) de saptamana trecuta.

DanCe intr-o verva adorabila, Liiceanu balbaindu-se empatic (si simpatic), Plesu evadand sagalnic in deriziunea cartierista ("Dom'le, dac-ar sti ei ce baieti buni suntem noi de fapt...").

DanCe incearca sa predea o mica lectie de televiziune, Plesu&Liiceanu conced ca spectacolul televizat al unei discutii intre intelectuali care au aceeasi parere e plicticos, iar Plesu recunoaste ca-i plac filmele cu batai. Enjoy!

Un dialog de Caragiale:

DanCe: Voi doi atat sinteti de perfect armonizati ca doua semisfere...

Liiceanu: In contrariile noastre...

DanCe: Da, sunteti tot ce poate fi mai diferit ca persoane si de-aia impreuna faceti o monada perfecta. Si de-aicea spectacolul vostru risca sa supere. Stiti ca nu exista persoane mai dusmanite in tara decat sunteti dumneavoastra, voi.

Liiceanu: Ce vorbesti? Nu stiam...

DanCe: Polarizati toate urile la mine-n familie si la tara, ale celor mai diverse persoane din cele mai diverse partide, cu cele mai diverse profesii si umori. Toata lumea, cand apareti voi - mai mult Gabriel decat Andrei: "Iar e asta, iar vrea sa ne omoare, cu comunismu'..."

Plesu: Dom'le, daca-ar sti ce baieti buni sintem de fapt...

DanCe: Focalizati ura...

Liiceanu: Vad ca si tu v-v-vrei v-v-rei sa perpetuezi imaginea... uite, am inceput sa ma balbai...

DanCe: Vreau sa va enervez!

Liiceanu: Vad ca si tu ai inceput sa perpetuezi imaginea polaritatii noastre. (seducator) Dar tu ma cunosti... (sobru) Am umor sau nu? Sunt chiar atat de grav, de sobru, de dramatic?

DanCe: Carcasa este fioroasa!

Liiceanu: Este o imagine...

DanCe: Omul e minunat inauntru!

Liiceanu: Este o imagine pe care mi-a acreditat-o...

DanCe: Esti un shogun, un lancier, un inchizitor!

Liiceanu: Da, da' nu-i imaginea mea, e-a televiziunii. (zambind) Eu nu asa am vrut sa...

Plesu: (morocanos) Io sunt invers. Io-i am p-astia toti pa dinauntru...

DanCe: Esti cea mai incapatoare fiinta din literatura noastra!

Plesu: Multumesc, da' sa stii ca mai slabesc.

Liiceanu: DanCe, serios, raspunde-ne: merge spectacolul mintii cu micul ecran? Nu cumva televiziunea-i facuta sa arate altceva decat idei si balet spiritual?

DanCe: Adevarul, ca intotdeauna, este la mijloc. Eu nu va dau lectii, (catre Plesu) iti dai seama, eu acum vin ca un telespectator normal care, uitandu-ma la voi, ma simt perfect la nisa. Deci, stam acasa zece mii, douazeci de mii, saizeci de mii de romani, profesori, care va vedem. Un spectacol de idei perfect. Daca intre voi ar fi intotdeauna, zic eu, un adversar, nu neaparat pe care il luati sa-l juganiti aici, dar un om cu care stiti dinainte ca nu aveti aceleasi pareri. Bucurenci, de pilda, un om care apara stanga, Alexandru Matei... Sunt tot mai multi tineri acum care cer stanga. Este o reverie a comunismului prin care ei n-au trecut si nu stiu ce este. Aduceti aici, intr-o buna zi, in locul meu, un om care sa va traga de urechi un pic si pe care si voi sa reusiti sa-l trageti de bracinari.

Plesu: (ritos) Intai ii trimitem o luna la stanga. Le cream o mica stanga...

DanCe: ...la munca de jos...

Plesu: (jovial) ...asa de laborator...

Liiceanu: Ii trimitem in Cuba!

Plesu: (hotarat) ...in care sa traiasca o luna ca la stanga care-a existat la noi cel putin si p-orma discutam. Ca ei vorbesc de-o stanga diafana, de-o stanga a lecturilor lor.

DanCe: '68-ul parizian...

Plesu si DanCe (in cor): Nici macar ala...

Liiceanu (didactic): Nu. Propunem un stagiu in Cuba, pe urma in Coreea de Nord si pe urma stam de vorba.

DanCe: (impaciuitor) Da, da, stiu... Dar, din punct de vedere polemic, ar trebui. Asta e.

Despre voluntariat la "Romania verde"

2007-10-18T15:48:00.000+03:00

Vineri noapte (sau, mai precis, sambata la prima ora), adica pe 20 octombrie la ora 00:30, Realitatea TV reia editia despre voluntariat a emisiunii Romania verde, difuzata sambata trecuta la 11:30.

O editie filmata in Vatra Dornei, la Tasuleasa Social, cu Marcel Iures, Traian Basescu, Ada Milea, Razvan Mazilu, Radu Naum si Catalin Stefanescu.

Mai multe despre ce s-a intamplat la Tasuleasa gasiti aici.

Romania Verde este sponsorizata de Unilever South Central Europe

Incepe prin a fi voluntar!

2007-10-17T10:58:00.000+03:00

Am fost ieri, impreuna cu Mihaela Radulescu si Lucian Mandruta, la o dezbatere cu tema "Incepe prin a fi voluntar!", organizata de BOS (Business Organisation for Students) pentru studentii economisti.

Astazi, la 14, particip in Sala 2013 a Facultatii de Cibernetica din cadrul ASE, la un eveniment cu o tema oarecum similara, organizat de Asociatia DA Afaceri. Mai vin Mihai Paun - General Manager Active Soft si Nicolae Naumof - Director Sfera Expo.

Profit de o intrebare a unui auditor de ieri ca sa semnalez relansarea site-ului Galei Societatii Civile, care ofera, pe langa informatii, analize si comentarii, o facilitate interactiva pentru organizatii si pentru voluntari de a se gasi unii pe altii.

Mai multe pe www.galasocietatiicivile.ro.

You be good

2007-10-17T10:41:00.000+03:00

Am citit acum vreo luna un necrolog in Time si aproape mi-au dat lacrimile. L-am decupat si l-am gasit de curand intr-o agenda:

Cei familiari cu abilitatile cognitive ale papagalului gri african Alex nu vor mai folosi niciodata expresia "birdbrain" ca o insulta. Cu ajutorul cercetatoarei Irene Pepperberg, Alex a invatat sa comunice, alimentand dezbaterea despre capacitatea altor specii de a invata limbajul omenesc. Stia 100 de cuvinte, putea sa numere, sa-si exprime frustrarile si sa faca diferenta intre cateva culori, forme si texturi. Ultimele lui cuvinte catre Irene: "You be good. See you tomorrow. I love you.". Avea 31 de ani.

Am mai gasit cate ceva despre papagalul Alex aici si aici.

Vremea leprosilor

2007-10-17T10:04:00.000+03:00

Nu sunt un inamic al Bisericii Crestine. Recunosc totusi ca am mai multa consideratie pentru invatatura lui Hristos, decât pentru slujitorii Lui.

Nici istoria, nici prezentul lor nu imi inspira acelasi respect si aceeasi admiratie pe care le port cuvintelor din Evanghelii. Dar sunt oricând dispus sa trec cu vederea greselile si vanitatile omenesti ale acestui corp sacerdotal, atunci când el prilejuieste exercitii de umanitate si toleranta exemplare, cum au fost Papa Ioan Paul al II-lea sau Maica Tereza.

Mi-e greu sa identific destine similare in peisajul autohton. Pesemne ca ele nici nu pot fi posibile in spatiul ortodoxiei. Dar m-as bucura sa vad si la noi ierarhi, preoti sau monahi dornici sa implineasca si altceva in afara consolidarii pozitiei ortodoxiei intre celelalte confesiuni. Pentru ca tot ceea ce vad si ce aud despre Biserica Ortodoxa Româna are legatura cu aceasta competitie stupida pentru mântuirea sufletelor celor nehotarâti.

In loc sa ramana o lucrare mistica, Biserica se comporta tot mai des ca o afacere care cauta sa-si mareasca si sa-si diversifice cota de piata. In lupta pentru mentinerea pozitiei dominante, compromisurile politice sunt la ordinea zilei. Ceea ce trebuia sa fie o comunitate de credinciosi, aduce astazi tot mai mult cu un cartel. Credinta? O simpla bifa pe formularul de adeziune. Mântuirea? O simpla chestiune de monopol.

Chemat sa continue lucrarea controversata a raposatului Patriarh Teoctist, Noul Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Române mai are totusi o sansa pentru indreptarea acestor perceptii. O sansa importanta, caci pretutindeni Biserica Crestina se confrunta cu spectrul somajului tehnic, pe fondul laicizarii de facto a marilor aglomerari urbane.

Prea Fericitul Daniel poate miza pe cartea dogmei, asemenea Sanctitatii Sale, Benedict al XVI-lea, si atunci ma tem ca numarul credinciosilor autentici se va imputina pe durata pastoririi sale. E drept ca, asemenea icoanelor si a orelor de religie din scolile de stat, turma evlaviosilor ipocriti de Duminica si de Praznice va continua sa infloreasca, dar mi-e greu sa cred ca un pastor de suflete poate spera ca tarâtele vor atârna mai greu ca faina la cântarul Judecatii.

O alta miza, mult mai riscanta, dar si mai generoasa, ar fi deschiderea Bisericii Ortodoxe Române catre agenda sociala. Sunt nenumarate problemele pe care nici statul, nici societatea civila nu mai sunt in stare sa le rezolve in legatura cu accesul la educatie, cu abandonul familial, cu incluziunea minoritatilor defavorizate, cu asistenta vârstnicilor si a persoanelor cu dizabilitati.

Daca s-ar intoarce catre cei care poarta crucea societatii, catre cei indeobste scuipati si batjocoriti de purtatorii de cruciulite zanganitoare, Biserica si-ar da adevarata sa masura si ar câstiga mai lesne mântuirea sufletelor celor credinciosi si prietenia celor nedusi la biserica.

Sunt foarte multi leprosi in tara asta, Prea Fericite Parinte Patriarh… si ei asteapta de la o Biserica a iubirii alinare si ajutor, asa cum au primit si de la Hristos. Prea Fericirea Voastra va hotari daca ei le vor primi sau daca Biserica ii va tine si pe mai departe la usa ei, cinstindu-i, ca si pâna acum, doar pe Cezari, pe farisei si pe urmasii vamesilor.

:: text: EvZ

Discriminarea se invata acasa

2007-10-11T00:09:00.000+03:00

Un spot de Catalin Mitulescu realizat in cadrul proiectului

S.P.E.R.
Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma

Un proiect al Guvernului Romaniei, prin Agentia Nationala pentru Romi

Semneaza aici Petitia S.P.E.R.!

Fara legatura... am fost azi la conferinta de lansare a campaniei anti-discriminare. Unde am intalnit-o pe Ioana, cu care nici nu mai stiu daca am fost colegi, sau daca doar ne-am cunoscut prin niste prieteni din scoala. O-ntreb ce face acolo, imi spune ca e cercetator in cadrul proiectului. "A, da, zic eu, tu parca faceai matematica prin Franta, nu?"."Dragos, zice ea, eu am facut intre timp antropologie si sociologie. Matematica faceam acum 10 ani..." Si m-a cuprins asa, o melancolie... :-|

Making of "Linia verde" - TVR1

2007-10-10T22:45:00.000+03:00

Maine, joi, 11 octombrie, la 17:15, TVR1 difuzeaza ultima editie "Linia verde", care ar fi trebuit difuzata in ultima saptamana din septembrie si care a fost amanata din cauza unei transmisiuni de la Festivalul Enescu si a unui meci de fotbal.

Este un making-of, din care puteti urmari pe trilulilu.ro cel mai savuros moment:

Leadership creativ

2007-10-10T22:25:00.000+03:00

Asociatia Erudio, care ofera un program de leadership creativ de 3 luni pe numele sau "Erisma", s-a gandit sa le ofere celor care vor doar sa guste din aroma acestui program o zi in care se pot intalni cu trainerii, profesorii sau absolventii "Erisma": Oana Pellea, Ioana Parvulescu, Mircea Cartarescu, Robert Turcescu, Mihai Ghyka, Liviu Papadima, Alexandra Olaru, Marian Popescu, Dana Untescu, Cosmin Alexandru.

În vâltoarea guruielii de import care a cuprins toate domeniile, ne-am gândit că n-ar strica să ne mai întâlnim şi într-o formulă autohtonă, pe subiecte concrete, de care ne lovim în fiecare zi.

Să organizăm un eveniment în care să ne ascultăm unii pe alţii, să învăţăm unii de la alţii, să ne împrietenim unii cu alţii. Să ne descătuşăm creativitatea şi să înţelegem cum putem fi lideri mai buni aici, pentru oamenii din jurul nostru. Să deschidem canale noi de comunicare cu ei, să ne exprimăm mai dezinvolt, cu mai multă pasiune, convingere şi efect.

Vă propunem o experienţă informală de o zi, prima jumătate cu câteva discursuri (scurte) şi discuţii în plen, iar a doua jumătate cu ateliere de lucru interactive.

Când spunem experienţă informală ne gândim la blugi, tricouri, cămăşi, relaxare, bună dispoziţie şi dorinţa de a oferi şi de a primi.

Un fel de casual Monday

~ Echipa Erudio ~

Mai multe detalii pe www.leadershipcreativ.ro.

Planteaza, nu vegeta!

2007-10-09T23:02:00.001+03:00

Un copac are nevoie de 30 de ani ca sa ajunga la maturitate, iar un drujbist profesionist are nevoie de mai putin de 30 de minute ca sa-l puna la pamant. Intre timpul taierii si timpul cresterii e un raport de unu la cinci sute de mii.

Zilele trecute am mai aflat cateva cifre care m-au lasat o vreme melancolic. Plantarea unui copac ia mai putin de zece minute. Iar un puiet de molid costa mai putin de un leu. Cat timp iti ia sa umpli rezervorul unei drujbe, altcineva poate sa planteze un copac.

Daca ar exista si s-ar respecta o exigenta de a planta zece puieti pentru fiecare arbore taiat, Romania nu s-ar mai sufoca cu plamanii tumefiati, satele n-ar mai lua-o la vale lipsite de radacini, iar apele nu s-ar mai dezlantui in torenti ucigasi.

Nu-mi propun sa gasesc un tap ispasitor pentru defrisarile masive care au decimat padurile Romaniei. Responsabilitatea e a noastra, a tuturor: a taietorului de lemne, care-si castiga painea cu greu, a celor care se imbogatesc din afacerile cu lemn si a celor care-si construiesc sau isi incalzesc casele si mobilierul cu lemn „ieftin”, gasit printr-o „relatie” si achizitionat cu ipocrita naivitate.

Dar o vina originara exista chiar in felul in care este organizata exploatarea lemnului la nivel de stat: Romsilva, principalul exploatator de lemn al tarii, functioneaza si ca administrator al fondului silvic. Este un conflict de interese care lasa soarta padurii la mila constiintei padurarului, ceea ce nu e cinstit nici fata de el, nici fata de copaci. Firesc ar fi sa existe o Agentie Nationala a Padurilor, care sa vegheze ca padurea sa fie exploatata rational, si o Regie care s-o exploateze sub controlul acestei agentii.

Un astfel de organism exista deja pentru padurile declarate arii protejate, dar un viciu de functionare il face ineficient. Legea ingaduie ca administrarea unei arii protejate sa fie incredintata catre Romsilva, care, avand experienta in urma monopolului vechi de decenii, castiga toate licitatiile. Este ca si cum ai pune lupul paznic la oi si, pana cand Romsilva nu va renunta fie la exploatare, fie la administrare, padurile vor continua sa fie teatrul unor defrisari iresponsabile.

Foto: Cosmin Bumbutz

Si mai exista o vina din culpa pe care o purtam cu totii: inactiunea. Daca atunci cand mergem la picnic, in drumetie sau in tabara am lua cu noi un singur puiet si l-am planta, ne-am castiga dreptul la un viitor respirabil. In asteptarea unei actiuni salvatoare din partea statului, plamanul verde va functiona din ce in ce mai prost, iar plamanii nostri se vor imbolnavi tot mai usor.

Saptamana trecuta, 100 de voluntari au plantat 10.000 de puieti in Muntii Calimani, in cadrul unui proiect initiat de Asociatiile „Tasuleasa Social”, „Salvati Dunarea si Delta” si finantat de Coca-Cola HBC. Cei 100 de tinerii care s-au trezit timp de sapte zile la patru dimineata ca sa planteze copaci sunt piatra unghiulara pe care se poate construi o Romanie civilizata. Cea mai potrivita forma de recunostinta pentru actiunea lor ar fi sa le urmam exemplul.

:: text: EvZ

Imagini de la ultima zi de plantari
din cadrul proiectului "Verde 003"

(Foto: Constantin Opris)

Traian Basescu: "Voluntariatul nu are nimic comun cu munca patriotica"

Presedintele a primit din partea emisiunii "Romania verde" o harta a Romaniei decupata din radiografia unui plaman canceros

Traian Basescu, Mircea Tiplea (Coca-Cola HBC), Alin Uhlman Useriu (Tasuleasa Social), Dragos Bucurenci (Salvati Dunarea si Delta)

"Roackerii"
(voluntarii Tasuleasa Social care au plantat 10,000 de puieti)

Afla mai multe despre proiectul Verde 003.

Secretele ascensiunii lor

2007-10-09T10:28:00.004+03:00

Maine, miercuri, 10 octombrie, la sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra, incepand cu ora 14:30, are loc lansarea portalului Mentorship, un portal dedicat mentoratului (am mai scris despre acest portal aici).

Lansarea portalului este, propriu-zis, o conferinta despre secretele succesului mai multor personalitati: Oana Pellea, Mihaela Radulescu, Leonard Doroftei, Alexandru Gavan si Andrei Cohn.

Conferinta va fi moderata de subsemnatul. Mai multe detalii pe Mentorship.ro.

Instructiuni de folosire

2007-10-09T10:28:00.001+03:00

Foto: Dragos Farmazon

(Bucuresti, Biserica Bunei Vestiri)

Romania verde - primul promo

2007-10-03T15:32:00.000+03:00

Promo-ul primei editii Romania Verde
Tema editiei: vanatoarea
Pe Realitatea TV vineri, 5 octombrie, la 20:30
Reluare: sambata, 6 octombrie, la 11:30

Afla mai multe despre "Romania Verde"!

Romania Verde este sponsorizata de Unilever South Central Europe

Fondul fara forme

2007-10-02T22:21:00.000+03:00

Nu mai stiu daca se mai studiaza si astazi in liceu "teoria formelor fara fond" a lui Titu Maiorescu. Suparat pe generatia spontanee de jurnale, academii, scoli si muzee din a doua jumatate a veacului al 19-lea, junimistul le acuza intr-un articol intitulat „In contra directiei de astazi din cultura romana” ca nu sunt altceva decat „productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar”.

Pe vremea mea, pasajul cu pricina („teorie” e mult spus) era pus in rama si venerat ca o litera de evanghelie. Gandirea critica in scoala romaneasca era la acea data inca un tabu, asa ca nimeni nu punea la indoiala justetea criticii lui Maiorescu. Ideea dupa care „formele fara fond” care-i dadeau dureri de cap junimistului au construit, de bine, de rau, Romania moderna nu-si mai gasise loc in manual.

Intr-un graffiti celebru, sub textul

Dumnezeu e mort.
(Friedrich Nietzsche)

cineva a adaugat

Si Nietzsche e mort.
(Dumnezeu)

Urmand o logica similara, Academia Romana ar putea emite oricand un comunicat in care sa precizeze ca, desi Titu Maiorescu a devenit de mult o „stafie fara trup”, Academia, muzeele, scolile si celelalte „productiuni moarte” continua sa fiinteze bine mersi.

Din pacate, prea multi romani isi fac cultura din manuale si de la televizor, pentru ca rareori profesorii lor reusesc sa le faca biblioteca o optiune credibila si atractiva. Asa ca „teoria formelor fara fond” circula si astazi ca un bun de patrimoniu national, iar noile forme fara fond sunt puse la zid cu ajutorul acestei idei luate de-a gata acum aproape un veac si jumatate.

Nu cred ca exista tranzitie autentica in absenta „formelor fara fond” si cred ca alergia la formalismele carora le lipseste consistenta, la institutionalizarea precoce si la reglementarea prevazatoare este o forma de miopie istorica. O atitudine batranicioasa, care primeste sa se revizuiasca, cu conditia sa nu se schimbe nimic.

Mai ingrijoratoare mi se pare astazi lipsa nenumaratelor forme care ingaduie unei natiuni sa se numeasca civilizata, in vreme ce fondul care le reclama exista cu prisosinta. Exemplele sunt la tot pasul, am sa enumar doar cateva.

Avem o problema cu traficul si cu aerul devenit de nerespirat in marile orase, avem biciclete si biciclisti, dar ne lipsesc pistele pe care acestia sa poata circula in siguranta, iar acolo unde ele au fost amplasate, automobilistii le blocheaza fara ca cineva sa-i amendeze sau sa le atraga atentia.

Avem o Constitutie care proclama egalitatea in drepturi a cetatenilor, avem persoane cu deficiente locomotorii, dar chiar si la Palatul Cotroceni, si in multe alte locuri, lipsesc rampele care sa le permita accesul.

Avem peste un milion de rromi, dar ne lipseste un sistem educational care sa le acorde sanse egale cu ale celorlalti romani.

Avem arhitecti excelenti, dar ne lipsesc mecanismele care sa previna si sa trateze cacofoniile arhitecturale si urbanistice cerute de beneficiari.

Avem un paradis acvatic unic in lume, dar nu avem o infrastructura turistica pentru a-l exploata coerent si pentru a-l proteja.

Avem buni manageri si oameni cu idei scoliti la cele mai bune universitati din strainatate, dar ne lipseste sistemul electoral care sa-i motiveze sa devina politicieni. Iar exemplele pot continua...

Dar mai avem din pacate si cativa epigoni de-ai lui Titu Maiorescu si ne lipseste in continuare curajul sa le spunem de la obraz ca, in privinta „formelor fara fond”, se insala.

:: text: EvZ
:: caricatura: Mario Magnatti Mariom

Romania verde - povestea merge mai departe

2007-10-01T01:20:00.001+03:00

Din 5 octombrie, Realitatea TV si Unilever prezinta "Romania Verde", in fiecare vineri la 20:30 si, in reluare, in fiecare sambata la 11:30.

"Romania Verde" prezinta problemele mediului pe intelesul tuturor si iti arata ce poti tu sa faci pentru un mediu curat si sanatos. Nu ne ocupam numai cu dezastrele, cazurile disperate si accidentele de mediu, prezentam si exemple de buna practica, proiecte de succes, actiuni salutare.

Prima editie vorbeste despre acei barbati minunati si pustile lor ucigatoare, adica despre vanatori. AGVPS Tulcea tocmai si-a dat adevarata masura a interesului pentru protejarea faunei, dand startul la vanatoare in Delta cu doua luni mai devreme decat ceruse Administratia Rezervatiei. Detalii aici.

In cimitirul de mistreti, dupa ce am ingropat palaria bunului simt.

La prima editie a Romania Verde am vorbit cu zeita Artemis (Adriana Nicolae) despre faptele discutabile ale urmasilor ei din zilele noastre, am ingropat palaria bunului simt intr-un cimitir de mistreti si m-am lasat mitraliat cu o pusca de paintball, in incercarea de a le oferi vanatorilor o alternativa la sportul lor ucigas: daca renunta la gloante si le inlocuiesc cu bile de paintball, ma angajez sa conving si alti ecologisti sa joace rolul de vanat pentru a satisface instinctul de "search & destroy" al vanatorilor.

La vanatoare de ecologisti, un sport eco...

Oups, vanatorul devine vanat...

Si operatorul are tinta, nu gluma...

Mai putin sange, mai multa vopsea...

Aviz amatorilor: bilele astea nu sunt totusi inofensive.

Invitat special in emisiune este Marius Vintila, unul dintre opozantii radicali ai vanatorii. Am vizitat cu Marius Muzeul Antipa si ne-am intrebat cate specii care traiesc inca in padure vor ajunge in curand exponate la sectiunea "disparute sau pe cale de disparitie".

Later edit

Promo-ul primei editii

Pune capac mizeriei din Delta! (campania de toamna)

2007-10-01T00:30:00.000+03:00

Vineri am incheiat campania de toamna a proiectului "Pune capac mizeriei din Delta", derulat de Asociatia "Salvati Delta - AC" impreuna cu URSUS Breweries si Mobexpert.

In total, peste 600 de voluntari (jumatate au fost angajati ai URSUS Breweries si cealalta jumatate elevi din scolile tulcene) au strans aproape 4,5 tone de gunoaie, dintre care peste 100,000 de sticle tip PET.

Toni Opris (Salvati Delta), Lucia Ana Varga (Secretar de Stat Ape), Andra Samson (URSUS Breweries)

Estimarile Administratiei Rezervatiei de anul trecut spun ca aproape 40 de tone de sticle de tip PET zac aruncate pe teritoriul Deltei.

Tabara de curatenie organizata asta vara de Asociatia "Salvati Delta - AC" impreuna cu Energy Holding a strans la randul ei peste 6 tone de deseuri.

Lucia Ana Varga, Philip Weller (Secretar General, Comisia Internationala pentru Protectia Dunarii), ES Donato Chiarini (Seful Reprezentantei Comisiei Europene in Romania)

In cadrul campaniei din primavara, sponsorizata de URSUS Breweries, compania a donat Primariei Murighiol o presa de balotat PET-uri, astfel ca toate ambalajele de plastic colectate de noi anul acesta au fost balotate si trimise la Tulcea spre a fi reciclate.

Dupa ce Primaria din Sf Gheorghe a refuzat sa-si duca la indeplinire sarcinile asumate in cadrul Taberei de curatenie, si PET-urile colectate la Sf Gheorghe au luat drumul Murighiolului, pe cheltuiala Asociatiei, de unde au fost trimise la Tulcea pentru reciclare.

Lavinia Sandru si Daciana Sarbu la conferinta de presa

La evenimentul de vineri au strans PET-uri, cot la cot cu voluntarii proiectului, ES Donato Chiarini, Seful Reprezentantei Comisiei Europene in Romania, Andrei Haret, Managing Director Interimar al URSUS Breweries, Philip Weller si Lucia Ana Varga, Secretarul General si Presedintele Comisiei Internationale pentru Protectia Dunarii, Daciana Sarbu, Lavinia Sandru, Cristiana Copos, Razvan Fodor, Liviu Mihaiu.

ES Donato Chiarini

ES Donato Chiarini: "Am văzut multe ONG-uri, dar acesta este primul despre care aflu că pune mâna la propriu pe gunoi. Este minunat că învăţati un număr mare de tineri să fie responsabili faţă de mediul înconjurator. Ceea ce faceţi aici, la capătul unui mare râu european, sper că va fi un exemplu pentru toate ţările prin care mai trece Dunărea”

Imagini din cadrul campaniei "Pune capac mizeriei din Delta!" vor fi difuzate vineri, la 20:30, pe Realitatea TV la "Romania Verde".

Un capitalist cu fata umana

2007-10-01T00:15:00.000+03:00

In Dilema Veche de saptamana trecuta, Lucian Mandruta se plange ca nu mai are timp si ca mult visatul capitalism prezinta oarece inconveniente:

Nu mai am timp. Vă spun cinstit, că poate mă înţelegeţi pe undeva: dacă cineva mi-ar fi zis că drumul spre capitalism o să fie mai lung şi mai greu decît ăla spre comunism, nu mai plecam.

Dar altceva e mai rău: acum chiar că nu mai avem de ales. Chiar şi-n vremurile cele mai negre ale partidului unic, exista, undeva, o a doua soluţie. Aveam măcar iluzia unei insule, cum ar fi zis poetul azi senator PSD. Aveam RFG-ul, America, Franţa, refugii pentru constructorii obosiţi ai socialismului. (...)

Azi, dacă te-ai săturat de construcţia capitalismului, eşti pierdut. N-ai unde să pleci: Cuba şi Coreea de Nord sînt oarecum incomode pentru cine s-a obişnuit cu cafeaua Illy şi maşina cu piele pe scaune, pusă acolo de constructor, nu de şofer. Poţi doar să evadezi, cîte o săptămînă-două, în zone în care capitalismul e temporar suspendat, asta pînă cînd instalează şi-n Tahiti full coverage 3G. Poţi să te fofilezi sub şezlong în Grecia, să te ascunzi în bordel în Tailanda, poţi să tragi chiulul în biserică în Malta.

Însă te vor găsi: Securitatea e mic copil faţă de capacitatea clienţilor sau a patronilor de azi de a da de tine la capătul concediului. Unde deja ai întîrziat prea mult, na, uite că s-a umplut hard-ul de mailuri!

La final, imi arunca si mie o manusa:

Frumoasă ironie: tocmai sistemul care pretinde că fiecare e unic şi trebuie tratat ca atare, tocmai sistemul ăsta individualist a reuşit cumva să treacă în planul doi viaţa indivizilor.

De fapt, care viaţă? Nu e prinsă la pachetul salarial, nu e negociată cu contractul colectiv de muncă. Nimeni nu-ţi caută în powerpoint-ul din şedinţă poze din week-end. Nici un şef nu te întreabă ce-ai mai citit, ce-ai mai visat. La ce bun?! Şi pe ei îi presează alţii, peste ei alţii, şi tot aşa, în straturi concentrice fără capăt, la fel ca universul.

Nu credeţi că scriu la nostalgie. Nu mai există oameni de stînga – au murit toţi intoxicaţi cu hamburgeri buni şi proaspeţi. Iar ăştia care mai trăiesc sînt simulanţi. Chiar şi amicul meu Bucurenci, cu Che Guevara pe tricou, are o problemă cu munca pentru edificarea capitalismului: filmează de la 7 dimineaţa!

Hai că exagerăm, Dragoş: păi, doar în ziua de defilare ne mai trezeam la ora aia!

N-am ridicat manusa, vorba lui Plesu, nu pentru ca n-am purtat in viata mea tricouri cu Che Guevara (am obosit sa tot repet: a fost un infanticid ordinar), ci pentru ca ma bucur ca mai exista si capitalisti cu fata umana si liberali inimosi ca Lucian, pe care ma bucur sa-l demasc cu aceasta ocazie, la cati stangisti simulanti infloresc in Ro.

Si acum dezlegarea intamplarii: Lucian detine Sign Factor, compania care produce "Linia verde" si "Patrula de mediu" pentru TVR1. Si, da, recunosc, am avut cateva zile de filmare cand am plecat din Bucuresti chiar si la 6 dimineata pentru ca altfel nu mai reuseam sa inghesui tot ce am de facut in 24x7. Oricum, stangistul care se trezeste de dimineata departe ajunge... in capitalism sau aiurea...

Citeste articolul integral

Pe 2 roti

2007-09-30T23:48:00.000+03:00

Mi-am luat bicicleta! Un Focus Black Forest cu cadru XL.

La recomandarea lui Radu (sar'naaaa!), am mers la magazinul AsSport din Pantelimon, unde un domn pe nume Mircea mi-a explicat de ce cadru are nevoie "Inaltimea Mea". Si colegii lui au fost cat se poate de intelegatori cu intrebarile si nelamuririle mele de neofit si m-au ajutat sa-mi accesorizez biciclul (obsesia "full option" ma urmareste chiar si cand cobor sub 4 roti).

Am circulat deja vreo trei zile cu ea, dintre care una a fost zi de filmari. Am facut Baneasa-Bucuresti in vreo 15 minute la ora 18 si mi-am multumit in oglinda pentru alegerea facuta.

A, si tot la AsSport am cunoscut un tip, Catalin, care mi-a promis ca ma duce cu ea pe teren si ma invata s-o folosesc la adevaratul ei potential. Pai numai Ralu sa se rupa in figuri cu motorul...

Ce-am observat: intrebarea cea mai frecventa a prietenilor si cunoscutilor legata de mersul pe bicicleta prin Bucuresti - si... nu ti-e frica??? Recunosc ca sunt genul care se gandeste mereu la drobul de sare, dar chiar nu mi se pare un risc teribil sa mergi cu bicicleta prin oras. Ma rog, stiu de ceva vreme ca asigurarea de sanatate nu acopera accidentele pe bicicleta, dar tot mi se pare usor exagerata temerea asta...

Intre timp, am incarcat pe Trilulilu editia "Linia verde" (TVR1, 10 iulie) despre poluarea urbana (cu Mihaela Radulescu, Sanda Tatarascu Negropontes, Geanina Corondan, Artan, Liviu Mihaiu si Serban Huidu.). Filmarea asta m-a convins sa-mi iau bicicleta si sa merg macar 1-2 zile fara masina:

Protest "adfel" impotriva poluarii

2007-09-30T23:27:00.000+03:00

La AdFel, festivalul de publicitate neconventionala, organizat de iQads si 24fun, Asociatia "Salvati Delta" a protestat "adfel" impotriva poluarii.

Ioan Colbeanu si Maria Alexe au organizat o parada a modei in cadrul careia modelele au purtat tinute realizate din deseuri si materiale reciclabile.

Vestimentatiile au fost prezentate pe scena mare a Festivalului, de pe Terasa La Motoare a Teatrului National, incepand cu ora 20:00:

Doamna Poluarea Aerului sau «Noxele iti dau aripi»

Doamna Poluare Fonica sau «Viitorul suna tare»

Doamna Poluarea Apei sau «Esti ceea ce deversezi»

Doamna Poluare Sociala sau « Scene de violenta moderata».

Mai multe detalii pe blog-ul Asociatiei "Salvati Delta".

Moartea in reclame

2007-09-30T23:18:00.001+03:00

Un text savuros de Tudor Chirila in Jurnalul National despre reclamele Aviva si alte cretinisme:

Umbli prin oraş şi vezi panouri galbene pe care citeşti că vei trăi mai puţin decât ele, respectivele plăci. Te uiţi bulversat şi te întrebi cine ar putea să-ţi jignească speranţa de viaţă şi bunul tău simţ comparându-te cu un panou galben. (...)

Îţi vine să urli dar nu oricum ci vorbindu-le pe limba lor de mârlani: cum pizda mă-tii îţi permiţi să-mi agresezi simţurile vizuale cu slogane băşite prevestitoare de moarte sumbră care vine mâine, căci scrie că mâine eu nu voi mai fi acolo dar panoul învingator, ca Stefan cel Mare ieşind din casa Vrâncioaiei, va fi? Hamletiano-urbani, băieţii ăştia.

Articolul integral

Si Razvan Exarhu mediteaza in EvZ despre moarte in reclame:

Contemplarea morbidului o contine vreun secret compensator, care ii poate face pe unii sa se bucure mai tare de ciorbita de langa care au tasnit cand au auzit prohodul. Recunosc ca acest tratament hardcore din copilarie ma ajuta sa-mi pastrez uneori umorul, dar si dezgustul pentru acest gen de lipsa de pudoare si de masura. Ieri am citit ca in municipiul Arad a fost interzisa circulatia cortegiilor funerare. Si am salutat in gand acest inceput al unei normalitati in care spatiul public nu este transformat in loc de bocit.

Articolul integral

Stop torturarii animalelor!

2007-09-26T00:03:00.000+03:00

ProTV a inceput o campanie foarte buna impotriva torturarii animalelor.

Ai fost martorul unor scene tulburatoare in care animale nevinovate erau schingiuite? Acum tu poti opri acest cosmar.

Semneaza petitia pentru infiintarea Politiei Animalelor. Peste 30.000 de oameni au facut-o deja. Nu lasa ca animalele sa fie chinuite. Denunta-i pe cei care le tortureaza!

Mai multe informatii gasesti aici.

Hotnews a avut o campanie similara pentru salvarea ursilor. Aici si aici. Respect!

Best of "Linia verde"

2007-09-25T23:47:00.001+03:00

La finalul emisiunii pe TVR1, am facut o retrospectiva a problemelor de mediu cu care se confrunta Romania, asa cum au fost ele vazute la Linia verde.

Ultima editie e filmata la Camera de Garda a Spitalului Floreasca, pentru ca legatura dintre mediu si sanatate nu trebuie niciodata subestimata. Mediul nu e o moda, un moft, un lifestyle 2007, e o strategie de supravietuire.

La sfarsitul emisiunii, am luat toate problemele mediului si le-am pus la propriu pe masa ministrului Attila Korodi. Am primit, in schimb, un cadou: un bradut adevarat, care ma vegheaza chiar acum din biroul de la "Salvati Delta".

Din pacate, ora de difuzare a fost schimbata de la 21:20 la 20:20 asa ca banuiesc ca unii telespectatori au mai prins doar finalul. Emisiunea poate fi vizionata pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Ce urmeaza?

Romania Verde in fiecare vineri, la 20:30, si in reluare sambata, la 11:30, pe Realitatea TV.

Prima editie e despre acei barbati minunati si pustile lor distrugatoare, adica despre vanatori.

Din 5 octombrie pe Realitatea TV si pe Trilulilu.ro.

Minunile romanilor

2007-09-25T23:40:00.000+03:00

Ma incearca o tristete nesfarsita cand privesc lista cu posibilele "minuni" ale romanilor".

Inventarierea lor e un gest util si necesar pentru ca e bine sa stim „pe ce ne bazam” atunci cand strigam sus si tare ca vrem sa ne integram in Europa, in lipsa de ceva mai bun, prin cultura.

Lista „minunilor” seamana cu multe dintre vitrinele kitschoase care decoreaza sufrageriile romanilor: o duzina si ceva de vechituri cu valoare sentimentala, cateva gadgeturi industriale care merg prost sau nu mai merg deloc, un bibil mare cat Pentagonul, o colectie de cimilituri funerare si cateva piese cu adevarat valoroase, aproape pierdute intre celelalte nimicuri.

Cele mai multe monumente din lista, oricat de frumoase si de pline de semnificatii istorice, sunt realizari minore la scara europeana. Ele vorbesc despre istoria unui popor usernic, care a trait la portile crestinatatii si in anticamera marilor civilizatii.

E firesc ca un popor sa-si identifice si sa-si scoata in evidenta punctele tari, vestigiile fondatoare si amintirile durabile care-l legitimeaza, dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca, in cazul nostru, in spatele aproape fiecarei „minuni” se ascunde o amintire rusinoasa, o lasitate, o gandire precauta sau, in cel mai bun caz, o intamplare fericita de care altii, mereu altii, se fac vinovati.

Suntem asemenea unei vaduve care a trait sub teroarea unui barbat betiv si violent si care, dupa moartea lui, ii impaiaza costumul de militar, ii asaza favoritii sub vitrina si-i alcatuieste cu ample derapaje de memorie un portret mincinos si romantat.

M-am intrebat mereu de ce insistam sa recurgem la o istorie falsificata, chiar si dupa ce cartile lui Lucian Boia au devenit bestselleruri. Poate pentru ca traim mereu sub micimea unui prezent greu suportabil, poate pentru ca nimeni nu ne invata in scoala ca indivizii isi dau adevarata valoare in viata prin propriile fapte, nu prin maretia inaintasilor.

E greu sa nu simti miros de praf si de macrameuri cand privesti lista „minunilor” romanilor. Reflexul provincial ne cere sa ne „minunam” in fata lor, mai inainte de a le conserva, de a le restaura si de a le promova la valoarea lor reala, atat cat este ea. Pacatuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult si faptuind putin.

La Densus, adevarata „minune” este ca lacasul n-a fost distrus de vreo restaurare indoielnica, soarta de care s-au invrednicit alte biserici, mai bine pozitionate turistic. La Tropaeum Traiani, „minune” ar fi sa asfalteze cineva soseaua si sa demoleze vestigiile industrializarii falimentare care oglindesc cucerirea traiana de pe dealul de peste drum.

Pentru fiecare dintre nominalizari, cu exceptia Casei Poporului, am o anumita admiratie si pretuire. Dar cu adevarat „minunate” nu mi se par decat Sibiul, Sighisoara, nordul Moldovei si supletea metalica a arcelor ridicate de Anghel Saligny peste Dunare.

Si pentru ca tot veni vorba, cu adevarat „minunat” mi se pare si faptul ca am supravietuit de-a lungul secolelor dispretuind si distrugand ce avem mai valoros. Pesemne ca vom ramane in vreun Larousse al Europei cu o „Rapire din Serai” si ce va mai ramane peste timp din Bibilul Poporului.

:: text: EvZ

De ce nu merg la Velorutie

2007-09-22T15:59:00.000+03:00

Acum am aflat ca pentru marsul biciclistilor care va avea loc intre orele 17 si 18 cu ocazia Zilei Mobilitatii, Primaria a inchis Soseasua Kiseleff intre orele 6 si 22. Detalii pe Hotnews.

Este o prostie si un abuz. Legea spune ca pentru marsuri se poate inchide circulatia pe o singura banda pe sens si ca nu se poate inchide un drum daca pe fiecare sens exista o singura banda.

Kiseleff-ul oricum are vreo 4 benzi pe sens si e sens unic. Nu inteleg de ce nu puteau inchide doar 1-2 benzi.

Am aflat ca pe Grant traficul este practic blocat din cauza asta ptr ca 1 Mai nu poate prelua tot traficul de pe Kisellef si ca ca accesul spre Pipera e un iad. Si banuiesc ca nici nu se poate traversa Kiseleff-ul, ceea ce probabil ca da totul peste cap.

Mi se pare total contraproductiv sa organizezi o manifestare pro-biciclete care-i face pe toti soferii sa injure printre dinti. Nu obtinem nimic cu demonstratii de forta, ceea ce voiam eu sa promovez venind la mars era ca masinile pot convietui bine mersi cu bicicletele.

Cu regret, nu cred ca mai reusim sa transmitem mesajul asta si eu unul n-am de gand sa vin.

Succes!

Am infrant!

2007-09-19T15:06:00.000+03:00

Dupa lupte seculare care dureaza de vreo trei ani, Asociatia "Salvati Delta" isi vede visul cu ochii.

Consiliul Judetean Tulcea e de acord cu reconstructia ecologica a amenajarilor agricole. Aceste amenajari reprezinta adevarate plagi pe trupul Deltei - sunt foste baltzi, astazi secate indiguite, pe care se practica agricultura intensiva. Renaturarea inseamna reinundarea acestor zone si refacerea controlata sub monitorizare stiintifica a habitatelor.

O veste si mai buna: CJ Tulcea e de acord si cu interzicerea pescuitului industrial, o masura propusa de Asociatia "Salvati Delta" pentru dezvoltarea turismului in Delta si rezolvarea problemei saraciei endemice din Rezervatie. Prin protejarea resursei piscicole de pescuitul industrial, atractivitatea Deltei pentru turistii pescari amatori este mult sporita, ceea ce aduce venituri atat pentru populatia locala, cat si pentru bugetele autoritatilor locale.

Zice presedintele Consiliului Judetean si mai ca nu-mi vine sa-mi cred ochilor:

"Una dintre solutiile pe care Consiliului Judetean Tulcea le considera ca fiind potrivite pentru a rezolva problema pescuitului comercial excesiv, solutie care sa armonizeze atat aspectul social cat si pe cel al protejarii patrimoniului natural, o reprezinta reprofilarea pescarilor, locuitori ai acestor areale, spre alte domenii, cum ar fi turismul si mestesugurile traditionale.
obiectiv tulcea In opinia noastra, reorientarea spre turism reprezinta si un mod de abordare care poate oferi prosperitate acestei zone, in conditiile in care reducerea pescuitului comercial nu pune problema producerii unui dezechilibru pe piata, cantitatea de peste prins in Delta reprezentand 2% din consumul din Romania. Orientarea populatiei locale spre activitati alternative impune masuri de sprijin de natura compensatorie care insa nu vor putea fi suportate din resurse locale proprii, fiind necesara sustinerea financiara prin programe guvernamentale".

Mai multe in Obiectiv de Tulcea.

Anul acesta, Asociatia "Salvati Delta" impreuna cu Coca-Cola HBC Romania a pus bazele a 4 grupuri de lobby ecologist, care au urmarit 4 teme de lucru:

reconstructia ecologica a amenajarilor agricole si piscicole
problema pescuitului industrial
normativul urbanistic si arhitectonic
problema centralelor eoliene din Dobrogea

Pentru primele doua putem aproape sa spunem: "Punct ochit. Punct lovit!"

Afla mai multe:

Linia verde - prabusiri de teren

2007-09-18T18:39:00.000+03:00

Diseara la 21:20 pe TVR1 nu incercati sa ajustati imaginea pe ecran. N-am asezat camera stramb, am filmat intr-un oras unde casele, mobilele si curtile oamenilor sunt strambe.

La Ocnele Mari, pamantul si-a cerut drepturile si s-a surpat peste exploatarea de sare.

Imagini socante, agoniseli de-o viata duse pe apa Sambetei, oameni amarati care asteapta neputinciosi urmatoarea prabusire...

Detalii aici.

Emisiunea poate fi vizionata pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

L-am invitat pe Andrei Oisteanu sa vorbim despre cultura sarii si despre patimile si semantismele pe care ea le-a nascut.

Usor cu cianura prin munti

2007-09-18T18:32:00.000+03:00

"Cianura inseamna viata." Asta am citit pe unul dintre fluturasii distribuiti de compania care vrea sa exploateze aurul de la Rosia Montana.

Este, trebuie sa recunoasteti, o sintagma care l-ar fi lasat visator chiar si pe Goebbels.

Am realizat pentru TVR1 o editie a „Liniei verzi” dedicata Rosiei Montane, care s-a difuzat saptamana trecuta. Am hotarat impreuna cu producatorii emisiunii sa prezentam echilibrat atat punctul de vedere al oponentilor proiectului minier, cat si pe cel al sustinatorilor exploatarii cu cianura.

Pentru ca la „Linia verde” am jucat rolul de moderator intre opiniile pro si contra cianura, mi s-a parut cinstit sa nu-mi exprim opinia in cadrul emisiunii. N-am facut-o nici inainte de difuzare, din aceleasi motive. O fac acum, raspunzandu-le si celor trei tineri fanfestisti care m-au intrebat contrariati la Rosia Montana ce caut alaturi de reprezentantii companiei miniere.

Cred ca mare parte din incrancenarea acumulata in jurul acestui subiect vine din credinta tuturor celor implicati ca dreptatea se afla de o singura parte a baricadei. Nu ma numar printre romanii impartiali care cred ca dreptatea se afla intotdeauna la mijloc, dar nu cred ca la Rosia Montana e ceva de demonstrat. Cred ca e vorba despre estimarea unui risc, pe care trebuie sa hotaram daca suntem sau nu dispusi sa ni-l asumam.

Procedeul extragerii aurului prin cianurare are un randament economic exceptional, iar Romania are in continuare o nevoie foarte mare de bani. Masurile de siguranta propuse de companie folosesc tehnologie de ultima ora, iar zonele afectate de exploatare vor fi reconstruite ecologic, astfel ca impactul asupra mediului va fi minim. Cel putin asa suna lucrurile pe hartie. Din fericire, statul are dreptul sa ceara garantii financiare pentru a se asigura ca nu va ramane doar cu promisiuni.

Problema nu e daca putem sau nu avea incredere in compania canadiana. Problema este ca, in timpul exploatarii, o cantitate foarte mare de cianura va fi transportata, stocata sau folosita in cadrul procesului de productie.

Daca ati fost vreodata intr-un laborator de chimie, stiti ca cianura de sodiu sau acidul cianhidric sunt pastrate in dulapuri speciale, inchise cu lacat. Din cauza ca o cantitate foarte mica din aceste substante poate omori un om in numai cateva secunde, chimistii nu umbla cu cianura cu aceeasi relaxare cu care folosesc alti reactivi.

Si atunci, daca intr-un laborator de chimie tinem cateva flacoane de cianura inchise sub cheie, de ce ne-am dori sa umble cineva cu cisterne de cianura prin munti? Desigur, pentru un castig financiar insemnat. Cum spuneam, e o chestiune de evaluare a riscului si a pericolului asociat cu acest risc.

Desi sunt de parere ca riscul este minim si ca el nu se poate produce decat in cazul unei calamitati naturale, cred totusi ca pericolul despre care vorbim este prea mare ca sa ni-l putem asuma. Deversarea accidentala de cianura, care a decimat acum cativa ani pestii din bazinul Tisei, a fost o joaca pe langa dezastrul pe care l-ar putea produce un accident la viitoarea exploatare de la Rosia Montana.

Eu, unul, nu sunt dispus sa-mi asum acest risc si le-am cerut parlamentarilor care ma reprezinta sa voteze Legea impotriva mineritului cu cianuri. Puteti face acelasi lucru vizitand www.faracianura.ro si semnand o petitie adresata Parlamentului Romaniei. E ultima sansa pe care o aveti inainte ca avizarea proiectul sa intre in linie dreapta. Folositi-o!

:: text: EvZ

Mascariciul de opinie

2007-09-18T18:12:00.000+03:00

Prin anii '90, cand eu abia invatam sa merg cu bicicleta Pegas Comoda, am observat ca oamenii mari din jurul meu invatau sa vorbeasca cu voce tare.

Un zgomot din ce in ce mai colorat a inceput sa anime mesele in familie, vizitele la prieteni, orele petrecute la cozi, intalnirile parintilor la scoala, ba chiar si sumbra cancelarie, un loc pana atunci destul de auster.

Inainte de Revolutie, oamenii mari din jurul meu vorbeau destul de incet si mai intotdeauna despre lucruri marunte: despre lumina, despre ratii, despre maioneza sau despre salata de vinete. In tacerea cenusie din acei ani, galagie mi-aduc aminte ca faceam numai noi, copiii, sau vecinele care-si bateau covoarele in curtea blocului.

Lucrurile s-au schimbat insa dramatic dupa Revolutie, cand toti oamenii mari au inceput sa discute politica. Galagia copiilor a fost acoperita de zarva adultilor, transformati peste noapte in agenti electorali si agitatori.

O vreme am ciulit urechile la aceste discutii pentru ca era o placere sa-i auzi pe oamenii mari vorbind urat. Fesenistii ii numeau pe taranisti dobitoci sau legionari, liberalii ii faceau pe fesenisti bolsevici sau tampiti, fesenistii le spuneau monarhistilor ca regele e prost, balbait sau tradator, iar monarhisti ii faceau pe toti ceilalti comunisti sau cretini. Se vedea ca erau cu totii nevorbiti: nu se mai saturau arucand cu laturi in prieteni, colegi, rude sau vecini.

Dupa ceva timp, ne-am plictisit sa-i ascultam pe oamenii mari vorbindu-si urat si ne-am vazut, eu si ceilalti copii, de vietile noastre. Noi am crescut, iar oamenii mari din copilaria noastra au imbatranit. Unii au devenit mai intelepti, altii doar mai galagiosi.

Cei care si-au vazut de treaba au inteles ca judecata in alb si negru nu duce nicaieri pe termen lung si ca nu e cel mai important lucru din lume sa ai mereu dreptate. Au aflat ca daca insisti sa-i convingi mereu pe ceilalti de dreptatea ta, vei sfarsi vorbind cel mai adesea de unul singur. Au invatat ca exista momente cand e preferabil sa schimbi subiectul, ca la masa nu se discuta despre politica sau despre religie, ca anecdota nu scuza orice marlanie si ca nu e politicos sa-l faci pe vecinul de masa cretin sau ticalos inaintea fiecarui fel de mancare.

Cu timpul, cei mai multi dintre oamenii mari au imbatranit frumos si au reinvatat sa discute incet despre lucrurile marunte: despre vacante, despre prieteni, despre maioneza sau despre salata de vinete.

Cativa au descoperit totusi ca pot castiga o paine vorbind in continuare la fel de urat ca in anii ‘90. Asa a aparut prima generatie de analisti si comentatori politici, care si-au conservat intacte ideile putine, dar fixe, umorul gros si agresivitatea suburbana din anii de dupa Revolutie. Nu e nicio mirare ca exista public pentru asa ceva, atata vreme cat exista public pentru stirile de la ora 5.

Ma indoiesc totusi ca asemenea personaje mai fac astazi altceva decat spectacol si ca opinia lor mai influenteaza altceva decat ratingul. Desi ei ar vrea sa creada altceva, altletii luptelor cu noroi nu exista decat pentru amuzamentul maselor si vor disparea in uitare atunci cand masele isi vor fi gasit o noua distractie.

:: text: EvZ

Shi fashiiiiiiiii?

2007-09-13T17:25:00.000+03:00

Tocmai ce-mi trecuse spaima cu alegerea Patriarhului, cand am primit pe mail o si mai buna vestire: a aparut al doilea clip Budai Beer.

Bravo, Rofilco! Bravo, AdVero! Bravo, Raluca! Traiasca Iasiul!

Detalii pe blog-ul oficial al reclamei.

Primo tempo

Secondo tempo
muuuuult mai tare!

Shi fashiiiiiiiiiii?

Indubitabil!

Slava Domnului! Pe bune...

2007-09-12T21:12:00.000+03:00

IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, este noul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales cu 95 de voturi pe IPS Daniel sa fie noul patriarh ortodox al Romaniei. IPS Bartolomeu Anania a primit doar 66 de voturi.

Afla mai multe pe Hotnews si TVR

Linia verde - editie speciala - Rosia montana

2007-09-10T08:37:00.007+03:00

Maine, marti, 11 septembrie, pe TVR1 la 21:20 o editie speciala "Linia verde" dedicata cazului Rosia Montana.

Asa arata paraul care curge din fosta mina de aur de la Rosia Montana

Joaca tot in tabara "verzilor": Daciana Sarbu se imbraca in miner si planteaza flori, iar Presedintele Camerei Deputatilor Bogdan Olteanu sare in fân.

De cealalta parte, Dan Chisu si reprezentanti ai RMGC iau apararea proiectului minier.

O editie Linia verde filmata la cald, chiar in timpul FânFest-ului.

Mai multe detalii aici.

Emisiunea poate fi vazuta integral pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Politia verde

2007-09-09T23:49:00.000+03:00

Vineri, 4 septembrie, am lansat la Sf Gheorghe, impreuna cu Loredana Groza si trupa Hi-Q, proiectul Politia Verde: educatia adultilor cu ajutorul copiilor.

Parteneri: Salvati Delta - AC, Henkel Romania

Mai multe detalii aici si pe blogul lui Florin Grozea.

Ba lumea citeste

2007-09-09T23:39:00.000+03:00

In urma anuntului facut pe pe blog de Ioan T. Morar in legatura cu scoaterea din grila TVR1 a mai multor emisiuni culturale, blogul „Terorism de cititoare” ne-a chemat marti, pe 4 septembrie, in fata intrarii in TVR din Str. Pangratti sa citim o carte timp de 10 minute.

Foto: www.terorista.ro

Familia Cartarescu citeste
(Foto: www.terorista.ro)

S-a strans ceva lume, au fost si cativa jandarmi. Mai multe detalii aici si in editorialul Speranta moare prima (EvZ).

Speranta moare prima

2007-09-09T23:10:00.000+03:00

Aflu de pe blogul lui Ioan T. Morar, plecat sa scrie o carte in Noua Caledonie, noutati despre grila de toamna a TVR 1:

„Astazi am vorbit la telefon cu Dana Deac si am aflat ca emisiunea „Lumea citeste” nu va mai fi in grila de toamna. Nu a fost scoasa, pur si simplu nu a mai fost propusa de directorul TVR 1. Pentru ca presedintele TVR a cerut o grila cu talk-show-uri politice. Nici „Nocturne”, cu Marina Constantinescu, nici „Memorialul durerii”, mi s-a spus, nu mai prind grila. (...) Acum prioritatea sunt emisiunile politice.”

Nu vreau sa comentez substraturile pe care le intrevad in decizia noului presedinte-director general al TVR. Ar fi ipocrit sa-i ceri unei conduceri numite politic sa nu actioneze politic.

Dar nu pot sa nu fiu mahnit vazand ca din caftul noii conduceri a TVR cu inamicii politici si de opinie iese invinetita vesnica Cenusareasa a TVR 1: emisiunile de cultura. Am prezentat doua astfel de emisiuni pe TVR 1, una la cinci dupa-amiaza si una la miezul noptii. Motivul pentru care n-am mai insistat sa ma implic in astfel de productii a fost tocmai audienta liliputana la care le-a condamnat ora de difuzare.

Desen: Mugur Grosu

Grila TVR 1 pare sa acrediteze ideea ca telespectatorii interesati de cultura sunt oameni fara ocupatie, care-si petrec dupa-amiezele acasa si nu au niciun motiv sa se culce devreme pentru ca nu-i asteapta niciun serviciu la prima ora. Inutil sa spun ca aceasta idee este si contrafactuala, si jignitoare.

Am toata admiratia pentru Marina Constantinescu, Catalin Stefanescu si Ioan T. Morar pentru ca au continuat sa produca emisiuni de cultura pe TVR 1 sub o grila neprietenoasa si subminati de o promovare anemica. Sloganul cu care aceste emisiuni erau anuntate in toamna trecuta merita amintit, pentru ca e o mostra de ineptie antologica: „La miezul noptii, cultura isi face de cap pe TVR 1”.

In 2006 ai fi zis ca mai rau de-atat nu se poate. Ei bine, 2007 vine sa infirme acest comentariu pesimist. Noua conducere a TVR a taiat nodul gordian si a hotarat ca, decat putina cultura, mai bine deloc. Cultura si-a „facut de cap” prea mult pe postul public, ajunge!

Incerc sa vad si partea buna a lucrurilor si ma gandesc ca decizia noului Consiliu de Administratie condus de Alexandru Sassu s-ar putea sa fie mai inspirata decat pare. Pesemne ca nu sunt singurul pe care il incearca un deja-vu. In mai 1998, TVR il trimitea la pensie fara drept de apel pe Iosif Sava, dupa aproape 30 de ani de prezenta „pe sticla” cu un talk-show cultural care a facut istorie. Recuperat de Pro TV, batranul magician de televiziune si-a sfarsit zilele amarat de decizia rusinoasa a TVR, la numai trei luni dupa evacuarea din studioul „Seratelor muzicale”.

Poate ca moderatorii si realizatorii de emisiuni culturale, evacuati astazi din grila TVR 1, isi vor gasi un destin mai bun la posturile private. Nu ma-ndoiesc ca emisiunile lor vor avea mai multe zile decat i-au fost sortite lui Iosif Sava.

Dar ceva se poate, totusi, face inainte de a fi prea tarziu. Blogul „Terorism de cititoare” ne cheama maine, la ora 19.00, in fata intrarii in TVR din Str. Pangratti sa citim o carte timp de 10 minute. Ar fi interesant de vazut cati cititori se vor strange. Eu unul voi fi acolo.

:: text: EvZ

:: Continuarea: Ba lumea citeste

Linia verde - radiatii, litoral, poluarea peisajului

2007-09-09T22:48:00.000+03:00

Ultimele editii ale Liniei verzi (TVR1, marti 21:20):

Radiatiile

14 august. Cu Razvan Exarhu.

Inregistrarea poate fi vazuta aici*.

Litoralul romanesc

21 august. Cu Andreea Raicu.

Mai multe detalii si poze pe site-ul TVR, un promo pe larg aici, ceva si in Academia Catavencu.

Inregistrarea poate fi vazuta aici*.

Poluarea peisagistica

4 septembrie. Cu Neagu Djuvara, Florin Piersic Jr. si Tamango.

Inregistrarea poate fi vazuta aici*.

* pentru a vedea inregistrarile, ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici.

Stapanul cruciulitelor

2007-09-09T22:45:00.000+03:00

N-as putea spune ca in topul tampeniilor inutile invatate in scoala generala orele de religie ocupa primul loc.

Cred totusi ca se califica undeva intre primele cinci, cam dupa orele de lucru manual. Profesorul de „educatie tehnologica” (va jur, asa se numea!), un ins in personalitatea caruia viata impletise din belsug veleitati literare si frustrari profesionale, ne-a invatat un trimestru intreg cum sa fabricam siguranta fuzibila.

Niciunul dintre parintii sau profesorii nostri nu era de parere ca ne foloseste la ceva ora in care frecam cu smirghel o sarma de cupru, dar cu totii gaseau cat se poate de firesc sa castige cineva o paine in vreme ce noi pierdeam timpul. Cand s-a plictisit de lectiile de atelier, profesorul a inceput sa ne scoata la diverse activitati cultural-educative, cum ar fi spartul ghetii din fata scolii si curatatul zapezii de la intrarea profesorilor.

Ca sa scap de corvezile dascalului de „educatie tehnologica”, am cerut sa fiu transferat la grupa de fete. Aici, activitatea era macar pitoresca: se cosea goblen. Desigur, goblenul il coseau acasa mama sau bunica, iar orele erau, de fapt, prilej de chiul. Pe profesoara de lucru manual am iertat-o: ea macar castiga o paine in vreme ce-i dadea o ocupatie bunicii.

Pe langa aceste incredibile incursiuni in Absurdistanul scolii romanesti, orele de religie abia daca reuseau sa mai indigneze pe cineva. Faptul ca un popa burtos ne punea sa scriem dupa dictare cateva elucubratii dintr-o carte de invatatura crestina, pentru ca apoi sa ne asculte recitand tema invatata pe de rost, se incadra destul de bine in peisajul suprarealist al orelor petrecute la scoala.

Nici macar faptul ca incepeam ora recitand cu fata spre terenul de fotbal o rugaciune rimata nu ni se parea cu totul neobisnuit. In anii aceia, incepeam frecvent orele intonand imnul national, o reminiscenta penibila din anii cand alimentele si patriotismul se dadeau pe cartela. Asa ca ne intorceam disciplinati spre fereastra si recitam in cor urmatoarea incantatie: „Doamne, Doamne, Ceresc Tata, Noi pe Tine Te rugam, Lumineaz-a noastra minte, Lucruri bune sa-nvatam! Ca Tu esti Stapanul Lumii si al nostru Tata esti, Toate lucrurile bune Numai Tu le implinesti!”. Uite ca n-am uitat-o...

Ce ma amuza la aceasta amintire cu parfum de prostie si de tamaie e ca era singura data cand vorbeam la scoala despre procesul invatarii. In 12 ani de invatamant obligatoriu, cu nicio alta ocazie n-am discutat despre cum se petrece miracolul acesta prin care dascalul ii transmite elevului o parte din stiinta si din priceperea sa. Banuiesc ca n-am facut-o pentru ca pe foarte putini dintre dascali ii preocupa cu adevarat aceasta problema. Ceilalti par ferm convinsi ca totul se rezolva cu o dictare de-o ora si o tema kilometrica pentru acasa.

Abia la ora de religie am aflat cum stau cu adevarat lucrurile: in vreme ce profesorul dicteaza, Doamne Doamne aprinde un fel de reflector divin cu care ne lumineaza mintea si astfel devenim cu vremea mai intelepti. Era sa zic si „mai buni”, dar tot la ora de religie am aflat ca nu merita sa te chinuiesti sa faci lucruri bune, pentru ca treburile astea cad tot in sarcina tipului cu reflectorul.

Asa ca nu ma mira si nici nu ma revolta dorinta cultelor religioase din Romania, care cer reintroducerea religiei in scoala ca materie obligatorie. E greu de crezut ca ceva mai poate pune cruce reformei educatiei, Dumnezeu s-o ierte. Sa se faca, deci, religie, daca interesul national o cere. Bine macar ca nu se mai coase goblen.

:: text: EvZ

Mantuirea prin delegatie

2007-09-09T22:39:00.000+03:00

Intre indolentii care trateaza cu nepasare problemele cetatii si activistii civici care si-au facut o profesie din a le rezolva si-a facut aparitia o noua specie de animal social: petitionarul in eter.

Personajul nu e insensibil la problemele din jurul lui. Soarta nedreapta a copiilor strazii il revolta. Gunoaiele sub care geme orasul ii fac scarba. Discriminarea i se pare o barbarie. Pe batranii saraci ii compatimeste sincer. Pentru poluatori are o ura viscerala.

Colac peste pupaza tuturor acestor emotii, omul nostru nutreste o neincredere principiala in politica si politicieni. Alesii, in opinia sa, sunt cu totii o apa si-un pamant. Functionarii sunt fie corupti, fie lipsiti de putere. Procedurile birocratice nu sunt bune de nimic, iar justitia... in fine, ce sa mai vorbim, parca nu stie toata lumea care-i treaba cu justitia...

Inconvenientele care-l inconjoara pe acest individ ii dau dureri de cap si arsuri gastrice, dar lipsa de incredere in mecanismele statului democratic il leaga de maini si de picioare atunci cand vrea sa rezolve probleme. Din aceasta pozitie destul de incomoda, incearca sa-si aline suferinta intr-un mod cu totul original. Cu ultimele puteri care-i raman, tasteaza un mail sau scrie o scrisoare.

Dar nu-i scrie vreunei autoritati responsabile, nici nu se adreseaza vreunei judecatorii. Destinatarul nobilei misive este un jurnalist sau cineva care lucreaza intr-o organizatie neguvernamentala. Iar acestuia, petitionarul nostru nu-i scrie ca sa se planga. Individul e prea demn ca sa ceara doar un umar consolator. Destinatarului i se cere, nici mai mult, nici mai putin decat actiune!

De multe ori, omul e prea revoltat ca sa mai fie si precis in solicitarea sa. El cere sa se faca ceva, orice. Uneori, nici problema nu e clar definita, dar d-voastra vi se pare normal ce se-ntampla in tara asta?! Cand autorul scrisorii, un om destul de ocupat („iertati-mi ortografia, v-am scris pe fuga”) creioneaza totusi solutii, o face pariind cu generozitate pe disponibilitatea de timp a destinatarului: ii cere sa redacteze proiecte, sa deruleze campanii, sa inventeze sloganuri, sa solicite audiente, sa sune demnitari, sa pedaleze in semn de protest pe ruta Bucuresti-Cluj, nimicuri din astea...

In general evit sa le raspund acestor petitionari care ma confunda cu un ghiseu universal si le recomand si colegilor mei sa procedeze la fel. Faptul ca cineva si-a pierdut cateva minute ca sa scrie un mail nu ma impresioneaza. Ma gandesc ca tacerea mea ii va face sa caute pe internet mai multe informatii despre problema care-i necajeste. Si ca vor gasi puterea sa faca mai mult decat sa scrie mailuri.

Cand, totusi, le raspund, le explic ca politicienii nu vor vedea niciodata legatura dintre vot si nevoile cetatenilor daca cetatenii vor continua sa le vorbeasca despre aceste nevoi prin intermediar. Ca marile probleme nu se vor rezolva niciodata singure daca fiecare dintre noi nu devine o mica parte din solutie.

Dar petitionarul in eter nu asteapta asemenea raspunsuri. Cand le primeste, nu-si poate ascunde iritarea. Asa ajungi sa afli ca si tu esti insensibil, nepasator, o apa si-un pamant. Ca esti, de fapt, o parte a problemei care-i da dureri de cap si arsuri gastrice. Si astfel cercul persecutiei se inchide.

:: text: EvZ

Verde 003

2007-09-09T22:24:00.000+03:00

Pe 18 august am lansat, impreuna cu Marcel Iures, Catalin Stefanescu, Radu Naum si Florin Chilian, proiectul Verde 003: reimpadurire, curatenie si educatie pe intreaga albie a Dornei.

Parteneri: Tasuleasa Social, Coca-Cola HBC Romania, "Salvati Delta - AC".

Mai multe detalii aici, iar mai jos cateva imagini de la lansarea proiectului Verde 003, semnate de Cosmin Bumbutz:

De la stanga la dreapta: Tasuleasa Social, Coca Cola HBC, Salvati Delta - AC

"Roackerii" de la Tasuleasa Social au modelat un sat intreg din lut...

...si au pravalit asupra lui 1 tona de apa, atat cat controleaza un copac la maturitate.

Marcel Iures a plantat primul puiet. Urmeaza alti 9,999

Afla mai multe:

Tasuleasa, mon amour

2007-09-09T21:59:00.000+03:00

Cand am scris, acum vreo luna, despre "mizeria societatii civile", am omis, din economie de spatiu, sa vorbesc si despre organizatiile neguvernamentale care fac exceptie in peisajul oarecum dezolant al miscarii civice din Romania.

Foto: Cosmin Bumbutz

Unii dintre cei pe care critica mea i-a indispus s-au intrebat, pe buna dreptate, daca modelul de O.N.G. pe care-l propun exista cu adevarat sau daca el este doar o fantezie: se poate face treaba fara munti de bibliorafturi, fara sa apelezi la fonduri europene sau fara sa te raportezi cu obedienta la directivele cadru, la obiectivele generale si specifice ale programelor de dezvoltare? Reformulata, nedumerirea aceasta suna in felul urmator: exista viata in afara birocratiei si a euro-integrismului?

Raspunsul este ca, slava Domnului, inca mai exista. In pasul Tihuta, langa muntele Tasuleasa, functioneaza o organizatie neguvernamentala care ia in raspar multe dintre poncifele societatii civile din Romania si o face cu rezultate absolut remarcabile.

Alin Uhlmann este un fost ghid montan care s-a licentiat in Programe de Asistenta Sociala in Germania. Cand familia lui si-a recapatat un petec de pamant langa muntele Tasuleasa, Alin a pus aici bazele unei tabere internationale de voluntariat. Ordinul Ioanit l-a numit cavaler si l-a ajutat sa-si puna proiectul in aplicare.

Impreuna cu voluntarii, Alin a construit practic o mica tara, in care resursele naturale sunt folosite, stocate sau reciclate la standardele pe care romanii le numesc indeobste „nemtesti”. Lui Alin ii place sa glumeasca spunand ca, daca Romania ar intra intr-un razboi, „tara Tasuleasa” si-ar proclama neutralitatea si ar rezista fara sa primeasca provizii cativa ani buni.
Dintre activitatile de voluntariat, cele mai spectaculoase sunt reimpaduririle. Alin stie ca cei cativa mii de puieti pe care-i planteaza in fiecare an sunt doar un paleativ in fata dementei defrisarilor care au decimat padurile Romaniei.

Dar Tasuleasa Social nu si-a propus sa planteze copaci, ci sa schimbe destine. De aceea, voluntarii sunt selectati mai ales din familiile care-si castiga painea din defrisarile ilegale. Dupa ce petrec o saptamana sau doua in atmosfera extraordinara a taberelor, pe care Alin le organizeaza pana la cel mai mic detaliu, voluntarii pleaca acasa mai bogati sufleteste cu ceva ce scoala sau parintii n-au reusit inca sa le ofere: un sistem de valori. O randuiala buna si frumoasa care lucreaza in ei pe mai departe si care ii va face sa se gandeasca intr-o buna zi de doua ori inainte sa se lase prinsi in mirajul unui castig facil, dar criminal.

E suficient sa petreci o singura zi in „tara Tasuleasa” ca sa te convingi ca lucrurile despre care povesteste Alin nu sunt vorbe in vant. Dar sunt vorbe mari, vorbe pe care orasenii s-au obisnuit sa le evite pentru ca in discursul citadin ele produc de cele mai multe ori sunete false si dizarmonii.

L-am cunoscut pe Alin prin intermediul unei emisiuni realizate de Catalin Stefanescu si, pentru ca n-am stiut atunci ca mi se face un dar, n-am multumit. O fac acum, bucuros ca am cunoscut un om de o rara frumusete sufleteasca si o organizatie cu care ma mandresc ca am ajuns sa lucrez.

Cand performantele plangacioase ale miscarii civice din Romania ameninta sa ma deprime, ma
dau de trei ori peste cap si-mi fac drum pana la Tasuleasa. Pentru o gura de aer de care cu totii avem atata nevoie.

:: text: EvZ

:: Afla mai multe:

Linia verde - Defrisarile

2007-08-09T20:09:00.000+03:00

In editia Liniei verzi difuzata pe TVR1 pe 7 august la 2120 am vorbit despre defrisarile ilegale care au distrus plamanul verde al tarii si au dus la indundatiile catastrofale din ultimii ani.

Impreuna cu Catalin Stefanescu si cu voluntarii Asociatiei Tasuleasa Social, un proiect extraordinar despre care am sa va mai povestesc si cu alta ocazie, am incercat sa aflam de ce si-au taiat romanii craca de sub picioare in ultimii 16 ani si ce se mai poate face pentru a preveni alte catastrofe.

Aceasta editie a fost realizata cu sprijinul Ministerului Apararii, prin amabilitatea caruia am obtinut imagini aeriene care prezinta adevaratele proportii ale dezastrului.

Momentul de maxim entuziasm al emisiunii a fost cand am ingropat o drujba impreuna cu Catalin Stefanescu si am plantat deasupra ei un copac.

Emisiunea poate fi vazuta integral pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Alin Uhlman Useriu - omul care misca muntii
Foto: Cosmin Bumbutz

:: Afla mai multe:

Prostia pe intelesul oricui

2007-08-09T20:03:00.000+03:00

Primul britanic care m-a scos din sarite avea sange albastru. Nu pentru atata lucru asta m-a scos din sarite, ci pentru ca parea sa creada ca noua ne curge apa chioara prin vene. Noua, adica romanilor.

Cand a vazut o bancnota de 10 lei m-a intrebat daca asta i-ar ajunge ca sa cumpere tot guvernul roman si daca ar primi si ceva rest. Am zambit si i-am spus ca ar investi mai bine bancnota intr-un titlu nobiliar oferit pe sub mana de fostul cabinet Tony Blair.

Al doilea individ care era sa-mi strice ziua nici macar nu era britanic. Era un american de 21 de ani, vanzator de fructe si legume la el acasa. Dupa ce s-a interesat de paritatea monedei noastre nationale cu lira sterlina, a dedus, printr-un rationament care continua sa-mi scape, ca Romania e o tara bananiera condusa de o elita de imbuibati din tata-n fiu si m-a intrebat daca parintii mei sunt „like… very rich” de-si permit sa ma trimita la Londra.

Am ramas perplex, iar el n-a mai stiut ce sa creada cand i-am spus ca poti sa faci un drum in strainatate pe an chiar si daca nu castigi decat un salariu mediu in Romania si fara sa fie nevoie ca intreaga familie sa faca economii.

„Credeam ca Romania e din lumea a treia”, mi-a explicat el. A spus-o cu atata candoare ca nu te puteai supara pe el. Am incercat sa-i pun geografia economica in ordine: „Nu chiar, suntem o tara in dezvoltare. Nu mai suntem inca acolo, nici n-am ajuns deja aici.”.

In fine, al treilea personaj care chiar mi-a stricat cheful era grafician. M-a mirat ca se ocupa cu asa ceva pentru ca nimic nu-l descria ca un tip creativ: se imbraca, vorbea si gandea cat se poate de burghez. A fost foarte incantat sa afle ca sunt roman, pentru ca avea o fata in casa, in regim au pair, si s-a gandit ca am putea iesi impreuna, ceea ce ar linisti-o pe sotia lui, care e convinsa ca ii face avansuri fetei. Prietenul lui, tot profesor, a intrebat ce sens mai are sa tii o fata ca au pair, daca nu te poti da la ea.

Toata lumea de la masa a ras, eu insa am hotarat ca tipul a mers prea departe cu gluma si n-am ras. Cineva mi-a dat un ghiont discret si a incercat sa ma inveseleasca, asa ca am spus cu voce tare ca nu mi se pare amuzant.

Si aici s-a petrecut micul miracol. Civilizatia britanica s-a pus in functiune si n-a fost nevoie sa-i spun graficianului ca probabil lucreaza si castiga destul de prost din moment ce are nevoie de o fata au pair. N-a fost nevoie nici sa-i spun ca toata povestea asta cu fetele care vin sa le creasca copiii pe gratis pute a sclavaj modern.

Si n-a fost nici macar nevoie sa-i spun ca gandeste ca un fascist de ultima speta. Pentru ca britanicul a cedat in fata evidentei si a spus cat se poate de sobru: „Ai dreptate, nu e amuzant.”. Toata lumea a tacut un moment si cu asta povestea a luat sfarsit.

N-am povestit lucrurile astea ca sa ma plang ca am fost discriminat in Marea Britanie. Dimpotriva, gasesc ca am invatat o gramada de lucruri aflandu-ma pentru o data de cealalta parte a baricadei discriminarii. Cata vreme nu devine contondenta, recomand experienta oricui.

A fost util si revelator sa ma simt la Londra asa cum se simt probabil tiganii, homosexualii sau arabii in Romania. Cu diferenta ca la Londra, rasismul si xenofobia pot fi blamate fara drept de apel chiar si la o discutie de cafenea. La noi, din pacate, inca dau inca bine. Sa fii putin fascist e chiar chic. Se poarta…

:: text: EvZ

Manele vs Rahmaninov

2007-08-09T19:50:00.000+03:00

Intr-o conferinta intitulata "A treia zi a comunismului?", tinuta la Scoala de Vara de la Sighet si reluata de revista 22, Andrei Plesu zice asa:

Orice tanar, dupa capul meu, in evolutia lui fireasca incepe prin a se intreba care e sensul vietii, ce e cu iubirea, de ce sufera oamenii, de ce murim, ce e moartea, ce e sufletul.

Astea sunt intrebari care in general trec la rubrica intrebari prea mari, intrebari "rusesti". Dar sunt intrebari normale la varsta asta si, daca esti tenace si te confrunti cu ele toata viata, te confrunti cu marile probleme ale destinului omenesc.

Ei bine, sunt oameni care nu incep cu aceste intrebari. Intrebarile astea nu-i intereseaza, ii lasa reci.

Sunt oameni care, inainte sau in loc sa-si puna intrebarile astea, au o tendinta naturala sa se intrebe ce e cu prizonierii malgasi. Sau ce e cu salariile mici din Maroc.

E si mai comod, intr-un fel. Adevarul e ca e mult mai simpatic sa te ocupi de ecologie, decat sa inveti la latina sau sa te chinui cu materiile curente ale liceului.

Dilema ecologie/limba latina nu e singura care-l nelinisteste pe Andrei Plesu. Va las placerea sa le descoperiti singuri pe celelalte online sau cumparand revista de la taraba.

Hara feat Tamango feat Mircea Toma

2007-08-09T19:49:00.000+03:00

Enjoy!

Emisiunea cu ciclisti pe YouTube

2007-08-09T19:46:00.001+03:00

Editia Liniei verzi (TVR1) care a fost dedicata poluarii urbane si i-a avut pe ciclisti in centrul atentiei poate fi acum vazuta si pe YouTube.

Detalii aici.

Interviu in "Adevarul"

2007-08-05T00:29:00.000+03:00

Intr-un supliment eco de saptamana trecuta, Adevarul publica fragmente dintr-o discutie pe care am purtat-o cu o echipa din redactia ziarului.

Sunt cateva inadvertente. Nu eu, ci Liviu Mihaiu e presedintele "Salvati Delta - AC". Si nu reusesc sa ma prind de unde s-a inteles ca am avut o campanie de protejare a pasarilor din Delta, alta decat cea de realizare a unui plan de hranire in caz de inghet, care nu e, totusi, "cea mai eficienta"... Sunt multe altele care pot aspira la titlul asta :)

Dar overall textul reda destul de bine ce am vorbit in redactia Adevarului. Observ ca m-am cam incins la adresa oficialitatilor, dar mi-aduc aminte ca era una din zilele acelea caniculare:

Şi premierul, şi ministrul mediului sunt foarte mari fani ai Deltei şi sunt de ajutor pentru tot ce facem noi. Problema este că, până la ministru şi prim-ministru, te mănâncă sfinţii.
Noi ne-am înţeles bine şi cu fostul ministru al mediului, chiar şi cu fostul ministru pesedist al mediului, Speranţa Ianculescu, şi cu fostul comisar general al Gărzii de Mediu. Problema, până la toţi aceşti oameni, este eşalonul doi.
Nu pot să nu spun lucrul ăsta, dar ministerele colcăie de incompetenţă, indolenţă, lipsă de comunicare, oameni cărora eu le-aş crea obligativitatea unui stagiu într-o companie, nu daţi afară, dar doi ani să lucreze într-o companie.
Sunt oameni care nu ştiu să comunice. Noi am stat să mediem o comunicare între Ministerul Mediului şi Ministerul Afacerilor Externe care a întârziat trei săptămâni şi cineva de acolo mi-a spus că "noi ne-am mişcat cât am putut de repede"… Aici este problema.

Interviul poate fi citit integral aici.

:: foto: Adevarul

Doruri de Londra

2007-08-04T23:52:00.000+03:00

Lumea care se aduna la bere in jurul pub-urilor. Aici aproape umplu o mica piata din Mayfair. Interzicerea fumatului in toate spatiile publice a avut cele mai agreabile efecte sociale.

O veverita si un porumbel in Regent's Park dupa o plimbare prin gradinile cu trandafiri.

Un mars al rolleri-ilor, insotiti de politisti pe role, care opreau circulatia la fiecare intersectie ca sa usureze trecerea coloanei. Evident, nimeni nu claxona...

Soarele care a inundat azi toata ziua orasul. Aproape am plans de ciuda ca plec...

Daca ridicolul ar ucide...

2007-08-04T22:40:00.000+03:00

Calin Popescu Tariceanu:

Astăzi România a pierdut una dintre personalităţile sale luminoase, un om de mare înţelepciune care a pus întotdeauna ţara şi Biserica mai presus de orice interes personal.

www.gov.ro

Traian Basescu:

În faţa opresiunii şi a terorii, a rezistat şi a lucrat cu înţelepciune pentru binele celor păstoriţi, slujirea sa fiind o continuă încercare a discernământului duhovnicesc.

Profund cunoscător al culturii vechi româneşti, Patriarhul Teoctist a crezut cu toată sinceritatea în solidaritatea de destin a Bisericii Ortodoxe Române cu ţara, în capacitatea Bisericii de a oferi românilor de pretutindeni unitatea spirituală şi comuniunea reală spre care aspiră.

www.presidency.ro

- R.I.P. -

Linia verde - Deseurile

2007-08-04T18:35:00.000+03:00

A patra editie a Liniei verzi s-a difuzat pe TVR1 pe 31 iulie. Tema: invazia gunoaielor.

Impreuna cu Mihaela Radulescu am incercat sa construim o imagine a locuintei viitorului - la groapa de gunoi:

Am vorbit cu Claudia Catana, de la MediaORG, despre Copacul de hartie, un proiect generos care te ajuta sa reciclezi hartia consumata acasa sau la birou fara prea multa bataie de cap, iar cu banii astfel obtinuti planteaza copaci.

Am aflat cum sta treaba cu colectarea selectiva si cu reciclarea PET-urilor de la Mugurel Radulescu (EcoRom Ambalaje), Teodor Florescu si Bogdan Constantinescu (ambii de la Asociatia Romania de Salubritate) si am vorbit despre gropile ecologice cu Comisarul General al Garzii Nationale de Mediu, Octavian Popa.

La Sf Gheorghe, am filmat construirea unui monstru din gunoaie. Este vorba de Monstrul Deltei, o actiune care a incheiat Tabara de curatenie, organizata de "Salvati Delta - AC" si sponsorizata de Energy Holding.

Si ca sa nu raman repetent la cascadorii nici editia asta, la sfarsitul emisiunii am facut o liniutza cu o masina de salubritate.

Cateva imagini din emisiune pot fi urmarite intr-un promo accesibil pe site-ul TVR.

Emisiunea poate fi vazuta integral pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

De ce n-am nici un dor

2007-08-04T18:28:00.000+03:00

Am cunoscut putini oameni care sa iubeasca Bucurestiul la fel cum il iubea Irina Nicolau. Sunt plecat de vreo doua saptamani din tara si mi-am adus aminte de ea ieri-seara, cand am ajuns la Paris.

Irina a locuit o vreme aici, prin anii ‘90, cu o bursa oferita de Colegiul Noua Europa, si le scria celor din tara ca aici nu se simte bine, ca i-e dor de gardurile din Bucuresti. In vreme ce bucurestenii sunt nemaipomenit de inventivi cand vine vorba sa-si imprejmuiasca si ei cu ce au la indemana imobilele sau terenurile, gardurile Parisului sunt putine, metalice si monotone.

Pentru ca-i erau dragi Bucurestiul si bucurestenii, Irina protesta fata de abundenta dezarmanta a ofertei culturale, turistice si citadine a Parisului in singurul fel in care protestul ei putea fi credibil: punand in joc pitorescul, un indice obscur, o cotatie de negasit la Bursa.

M-au trezit in diminetile ultimelor doua saptamani zgomotele precipitate ale Londrei, iar azi-dimineata murmurul poliglot al Parisului, si m-am intrebat de fiecare data ce motive am sa ma intorc in tara.

Nu impartasesc pasiunea Irinei pentru garduri, asa ca n-am reusit sa gasesc un alt raspuns afectiv in afara catorva oameni pe care mi-ar fi greu sa-i vad la rastimpuri prea mari.

Londra m-a cucerit la prima vedere, acum mai multi ani, si mi-a reconfirmat la fiecare reintalnire pasiunea. „Noul Babilon”, cum a numit-o „La Repubblica”, are cu adevarat aerul unui punct focal al batranului continent si, prin extensie, al lumii. In locul unui „culture clash”, ceea ce am trait la Londra a fost mai degraba un „culture crush”.

Nu ma numar printre detractorii Bucurestiului. Are cateva cartiere inca foarte frumoase, are cateva cafenele, parcuri, restaurante absolut frecventabile, iar elitele lui, pestrite, poliglote si cosmopolite, intretin o efervescenta culturala si mondena relativ agreabila.

Cand sunt la Bucuresti, se intampla foarte des sa ma simt bine. Ceea ce ma ingrijoreaza, cand sunt departe de Bucuresti, este ca-mi lipsesc legaturile cu orasul capabile sa intretina un dor. Imi lipsesc gardurile Irinei.

Sigur ca am destule motive sa ma intorc in tara, am oameni pe care mi-e dor sa-i revad si proiecte pe care vreau sa le duc la capat. Nu ignor avantajele unei piete in tranzitie, in care totul e de facut, in comparatie cu piata occidentala, unde totul pare sa fi fost facut deja.
Dar nimic din toate acestea nu reuseste sa-mi prilejuiasca un raport afectiv cu Bucurestiul. Oricat mi-ar placea acest oras, nu stiu inca sa-l iubesc si, cu atat mai putin, sa-i duc dorul.

Daca as fi edil, as medita la chestiunea asta: la absenta relatiei afective a orasului cu locuitorii sai. Stiu, exista inca o groaza de probleme legate de functionalitatea urbei, dar, chiar si daca maine toate acestea ar capata o rezolvare miraculoasa, orasul tot ar fi lipsit de arhitectura sa afectiva. Nu ne e dor de asfaltul neted de-acasa, nici de iluminatul stradal impecabil. Si nici de ororile arteziene cu care primariile de sector au decorat cateva intersectii.

Poate ca, intr-o zi, cand vom fi distrus si ultimul parc al Bucurestiului, cand vom fi acoperit sau demolat si ultima fatada lipsita de termopane, ne vom pune si aceasta intrebare: de ce i-ar fi cuiva dor de Bucuresti?

:: text: EvZ

Caut stapan pentru un Smart Forfour 1.3

2007-07-27T14:37:00.001+03:00

Daca-ti face trebuinta o masinutza de oras care zboara cu 180 spre mare si nu face nazuri nici cand e vorba sa mearga la munte, ai nimerit la fix.

Caut un stapan pentru Smart-ul meu ForFour 1.3 70kW (linia de echipare Passion):

Click pe oricare dintre imagini pentru a le mari!

Despre viitorul stapan

Daca vrei sa discutam, trebuie sa dovedesti ca poti fi un stapan:
- inteligent
- bine crescut
- grijuliu
- tandru

Daca esti si putin snob, cu atat mai bine.

Despre masinutza

...numai de bine. O am de aproape 2 ani si, in afara de faptul ca, la inaltimea mea, dupa o goana de 4-5 ore, esti putin anchilozat, de altceva nu ma pot plange.

A, si de faptul ca schimbatorul de viteze nu e sincronizat si trebuie sa astepti o secunda inainte sa schimbi dintr-o viteza in marche arriere daca nu vrei sa auzi un huruit dureros. Dar am inteles ca asta e o pb la multe masini din clasa ei.

Cele mai tari chestii la masinutza asta?

1. Nu te mai saturi privind-o. Nu cunosc alta marca de masina din clasa ei care sa-si bucure la fel de mult posesorul la o simpla privire chiar si dupa un an sau doi de la achizitie.

2. E incredibil de spatioasa. Nu ca "micul gigant" si alte vrejeli de genul asta. Cam la fiecare 2 pasageri, unul remarca lucrul asta imediat cum se urca in masina.

3. Pentru ca e foarte usoara, accelereaza repede si rar am avut probleme cu ea in depasiri. Pe autostrada ruleaza constant cu 180. Se duce si la 190, dar e pacat s-o chinui.

Poze din showroon inainte s-o iau

Linia de echipare "Passion" inseamna, intre altele, un plafon panoramic atat deasupra locurilor din fata, cat si a celor in spate. Nu e chiar o decapotabila, dar privelistea e similara. Pentru soare, exista parasolare incorporate.

Date tehnice

An fabricatie: 2005
Kilometri parcursi: aprox. 30.000
Capacitate cilindrica: 1332 cc
Putere: 70 kW (94 CP)
Tip carburant: benzină cu plumb
Consum mediu urban: aprox. 10.0 litri/100 km
Tip transmisie: 5 viteze manuala
Culoare: rosu "flame" metalizat, tridion argintiu (interior negru "stretch")

Dotari

Radio & CD-player
Plafon panoramic
Detector de radar Whistler PRO 3450 incorporat
Proiectoare de ceata
Servo direcţie
Jante din aliaj usor "strokeline" (16", 4 spite)
Pneuri 205/45R16

Confort

Aer conditionat
Geamuri electrice
Volanul si scaunul conducatorului reglabile pe inaltime

Siguranta

4 stele la testul EuroNCAP (detalii aici)
Airbag-uri frontale si laterale pentru pasagerii din fata
Centuri de siguranta pretensionate
ABS
ESP (Electronic Stability Program)
Inchidere centralizata

Conditii de preluare

Nu e o vanzare propriu-zisa, e o preluare de contract de leasing.

4,000 de euro este avansul pentru preluarea contractului. Apoi mai sunt de platit pana la sfarsitul lui 2009 rate de aprox. 300 de eur. Valoarea reziduala la sfarsitul contractului este 2,700 eur.

Masina este disponibila de pe 7 august.

Daca te intereseaza, scrie-mi pe dragos punct bucurenci at salvatidelta punct ro .

Insurgenţa veselă

2007-07-26T01:10:00.000+03:00

Am descoperit muzica electronică acum mulţi ani în cortul de tehno de la Sziget şi mi-am pierdut prea multe nopţi încercând să refac la Bucureşti sau prin ţară această amintire frumoasă.

Era atât de multă bucurie în atmosfera aceea de revoluţie relaxată, de subversiune zâmbitoare, încât mi s-a părut că merită promovată oricând împotriva poeticii violente descătuşată, cu rânjete şi urlete, de muzica rock.

Din păcate, în România cultura de club a muzicii electronice i-a captivat pe noii rebeli doar ca pe un ingredient secundar într-un cocktail cu fiţe, neamuri proaste şi interlopi.

Nu sunt un purist al muzicii electronice şi n-am putut s-o separ niciodată de experienţa de club. E muzică de party sau de chillout şi i-am bănuit mereu pe ascultătorii solitari că sunt puţin timbraţi. Aşa că am ajuns să frecventez tot mai rar locurile unde oamenii vibrează la propriu odată cu muzica pentru că mă frapează din ce în ce mai mult contrastul dintre muzica propriu-zisă şi calitatea multora dintre oamenii care o ascultă.

Mi-e teamă că nu mai fac diferenţa între boemii coloraţi şi fumăcioşi şi pastilaţii snobi şi trendenţioşi. Mi-ar plăcea să-i văd într-o zi pe toţi oamenii frumoşi care ascultă relaxat muzică electronică adunaţi undeva în natură la un maraton de 24 de ore, ca la Dance Valley. Mă întreb dacă s-ar aduna destui cât s-o punem de-o insurgenţă. Fără priviri dubioase pe sub ochelarii de soare şi fără certificate de revoluţionar.

:: www.deltamusicfest.ro

Scuzele Prefectului de Tulcea

2007-07-25T12:27:00.000+03:00

:: Comunicat de presa

Prefectul de Tulcea a cerut scuze public Asociaţiei “Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu”.

În cadrul Colegiului Prefectural de luni, 16 iulie 2007, prefectul de Tulcea, Chirică Lefter, a declarat:

“Nu vreau să avem probleme în Delta Dunării. Săptămâna trecută am vorbit eu împotriva Academiei Caţavencu. Au şi ei dreptatea lor. Au spus că mă dau în judecată, dar am stat de vorbă şi am spus că şi noi avem dreptate. Vreau să îmi cer scuze faţă de ei în idea că din discuţiile purtate am înţeles că interesul lor e tot binele Deltei şi am învăţat noi că e mai bine să colaborăm decât să ne certăm prin presă sau prin tribunale. În orice caz, Delta Dunării e un punct foarte important pentru noi şi ne preocupă tot ce se întâmplă acolo.”

Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu” acceptă scuzele publice ale prefectului şi nu continuă demersul juridic demarat săptămâna trecută, în urma unei rafale de atacuri lansate de către prefectul Chirică Lefter în presa locală la adresa sa.

Prefectul a acuzat Asociaţia că încearcă, de fapt, sub acoperirea unor sloganuri ecologiste, să concesioneze terenuri în Delta Dunării. Nedorind să continue duelul verbal cu Prefectul de Tulcea, şi considerând că declaraţiile prefectului au adus prejudicii morale Asociaţiei “Salvaţi Delta – A.C.”, afectându-i credibilitatea în faţa publicului şi a sponsorilor, Liviu Mihaiu şi Dragoş Bucurenci au anunţat săptămâna trecută că Asociaţia îl va chema în instanţă pe prefectul de Tulcea pentru recuperarea acestor prejudicii.

Faptul ca prefectul şi-a retras astăzi acuzaţiile făcute în urmă cu câteva zile a determinat Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu” să oprească procedura de chemare în judecată a lui Chirică Lefter, considerând că prin aceasta prefectul de Tulcea recunoaşte meritele Asociaţiei de a fi făcut lobby pentru desfiinţarea concesiunilor piscicole şi a celor agricole şi de a se fi luptat inclusiv cu cei care vroiaur să concesioneze plajele din Delta Dunării.

:: mai multe detalii in insemnarea Chirica in provincie si pe site-ul Asociaţiei “Salvaţi Dunărea şi Delta – Academia Caţavencu”

Linia verde - Delta Dunarii

2007-07-24T00:08:00.000+03:00

Linia verde de marti, 24 iulie (TVR1, 21:20) a fost dedicata Deltei Dunarii.

Participa ASR Principesa Margareta a Romaniei si AS Radu, Principe de Honhenzollern-Veringen, fostul guvernator al Deltei, Virgil Munteanu, actualul guvernator, Paul Cononov, vicepresedintele Energy Holding, Roy A. Maybud si, evident, Liviu Mihaiu, presedintele "Salvati Delta - AC".

Mai multe despre making-of-ul acestei editii gasiti in insemnarea Maraton in Delta si la Bucuresti.

Cateva imagini din emisiune pot fi urmarite intr-un rezumat accesibil pe site-ul TVR.

Emisiunea poate fi vazuta integral pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Plaja din Sf Gheorghe
Foto: Petrut Calinescu

Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani

2007-07-23T23:46:00.000+03:00

Anton Pann povesteste ca Nastratin Hogea isi batea copilul inainte sa-l trimita cu ulciorul dupa apa in speranta ca baiatul se va intoarce cu ulciorul intreg.

Chestionat asupra ciudateniei de catre o vecina, Hogele raspunde ca bataia n-ar putea lipi ulciorul la loc, daca s-ar intampla ca baiatul sa-l sparga, asa ca i se pare mai instructiv sa-si infricoseze copilul inainte de a duce ulciorul la rau.

Un cititor al zilelor noastre s-ar putea intreba de ce n-a ales Nastratin o metoda mai putin contondenta prin care sa-si asigure ulciorul? De ce n-a recurs, de exemplu, la o polita de asigurare sau, chiar asa, de nu s-a dus Hogele insusi la rau daca ulciorul era atat de pretios? Din pacate, in vremea din care povesteste Anton Pann, se credea ca bataia crunta caleste caracterul, asa ca orice prilej de a-ti maltrata copilul era vazut ca o piatra pusa la temelia educatiei lui.

Ceva din aceasta filosofie a proastei cresteri infesteaza si astazi educatia adultilor. Sigur ca bataia la serviciu si la facultate e o practica anacronica. Dar nu sunt nici o suta de ani de cand Nae Ionescu facea intr-un tribunal apologia violentei ca metoda de educatie. Iar ideea ca supravegherea si pedeapsa fac bine la performanta are inca destui adepti la noi in tara.

Suferinta fizica a fost inlocuita in lumea contemporana cu suferinta consumului interzis (penalizarile financiare) si cu suferinta statutului social (absenta promovarii). Iar metodele de supraveghere a muncii au cunoscut in era electronica o inflorire care l-ar fi facut pe insusi Bernardo Guy sa-si muste buzele de invidie.

O teorie pe care mi-am insusit-o mai demult spune ca exista organizatii orientate spre procese si organizatii orientate spre rezultate. Dar cum organizatiile sunt facute de oameni si sfarsesc prin a face, la randul lor, oameni de soi nou, am ajuns sa cred ca, de fapt, oamenii insisi pot fi impartiti in felul acesta: unii urmaresc cu lupa si cu milimetrul corectitudinea proceselor, altii urmaresc cu asiduitate rezultatele. Primii baltesc, ferindu-se, de teama pedepsei, sa-si asume vreodata riscuri, ceilalti imbratiseaza riscul pentru ca nu vad alta cale de a merge inainte.

La prima vedere, sclavii regulilor si ai procedurilor sunt de gasit in sistemul bugetar, acolo unde infruntarea birocratiei se plateste scump. Stiu putini oameni care reusesc sa se descurce in aceasta jungla, livrand rezultate reale si reusind, in acelasi timp, sa scape basma curata dupa ce, de fapt, pacalesc statul ca sa-i faca un bine cu de-a sila. In timpul asta, ocupatia favorita a celorlalti bugetari e sa-i aduca pe trebnici pe calea cea dreapta, cu vorba buna, cu controlul sau cu delatiunea.

Dar nu-mi fac iluzii. Corporatismul de Dambovita e si el bantuit de racoarea placuta a suflatului in ceafa. Fie ca e functionar sau manager, adeptul acestei metode de aflare in treaba il urmeaza sincer pe Nastratin in naivitatea sa si crede ca ulciorul e cu atat mai in siguranta cu cat angajatul se simte mai urmarit si cu cat e mai constient cu privire la consecintele sumbre pe care o greseala le poate atrage.

Probabil ca mai trebuie sa treaca niste ani de seceta ca sa ne prindem ca atitudinea asta nu umple nici un ulcior, ba din contra, ca ea nu face decat sa dea apa la moara altei perle de stupiditate nationala care ne invata de mici ca „cine nu munceste nu greseste”.

:: text: EvZ
:: foto: Mirelamiada

Linia verde - Fluviul Dunarea

2007-07-23T23:27:00.001+03:00

A treia editie a Liniei verzi, difuzata pe 17 iulie, vorbeste despre unul dintre cele mai importante si, in acelasi timp, cele mai amenintate fluvii ale lumii - Dunarea.

Intre partenerii de conversatie: Lucia Varga, Secretar de Stat pentru Ape si Presedinta Comisiei Internationale pentru Protectia Fluviului Dunarea, Philip Weller, Secretar Executiv al aceleiasi Comisii, Attila Korodi, ministrul mediului.

Pour la bonne bouche, l-am luat pe Dan Bitmann intr-un mic voiaj pe Dunare spre Ostrovul protejat Cama-Dinu, iar spre sfarsitul emisiunii mi-am turnat o galeata de apa in cap (din fericire, n-aveam haine de schimb asa ca s-a tras o singura dubla).

Emisiunea poate fi vazuta pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Linia verde - Poluarea urbana

2007-07-23T23:14:00.000+03:00

Pentru a doua editie, difuzata pe 10 iulie, am vorbit despre poluare in marele oras.

Am vorbit cu bikeri, cu experti de mediu, am stat la o tacla pe bicicleta cu Serban Huidu, ne-a dus Artan cu metroul, m-am luat la intrecere pe bicicleta cu un taximetrist, am fost la o instalatie care compacteaza masini, am chemat mai multe VIP-uri la un hapenning la groapa de gunoi.

Intr-o interventie speciala, doamna Sanda Tatarescu Negropontes ne-a vorbit despre zgomotele si mijloacele de transport din Bucurestiul interbelic.

Am mai scris despre editia asta aici si aici.

Emisiunea poate fi vazuta pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici) sau pe Trilulilu:

Un suflet de ciclist a pus emisiune si pe YouTube. Vizonare placuta:

Linia verde - Combinatele patriei

2007-07-23T23:06:00.000+03:00

Pentru prima editie a emisiunii, difuzata pe 3 iulie, am ales combinatele patriei. Mai multe detalii despre prima editie gasiti intr-o insemnare mai veche, Calatorie in infern.

Emisiunea poate fi vazuta pe site-ul TVR (ai nevoie de RealPlayer, care poate fi descarcat gratuit de aici).

Defect de natiune

2007-07-23T22:15:00.000+03:00

Pentru mine, spectacolul educatiei in Romania este ca o vizita intr-o casa a groazei in care am fost captiv o buna bucata de vreme: chiar si astazi, cand nu mai sunt decat spectator la educatia altora, ma astept la fiecare pas sa fiu socat, dezgustat sau ingrozit."

In ciuda unei obisnuinte nationale care identifica scoala cu educatia, textul meu nu trateaza despre ceea ce se intampla cu copiii in scolile publice. Toata tevatura care se face in legatura cu reforma educatiei in Romania si toate parerile definitive pe care un parinte se simte dator sa le aiba in legatura cu asta n-ar trebui sa ne faca sa uitam ca soarta unui copil este, de cele mai multe ori, hotarata de dinainte de prima ora de scoala.

Cata incredere avem in noi, cum stim sa comunicam, daca stim sa spunem ce vrem, ce ne dorim si ce simtim, daca stim sa ne facem treaba - toate lucrurile astea nu se invata in scoala, ci acasa. Si inca la o varsta frageda, la care copilul nu are destula minte ca sa i se explice cum sta treaba cu ele, asa ca e silit sa invete din ce simte si din ce vede.

De felul in care stii sa-i dai incredere unui copil cand i-e frica de apa, de goange, de intuneric sau de alte nazbatii, de felul in care-i atragi atentia sau ii arzi una cand depaseste „masura”, cand joaca lui iti tulbura linistea ta de adult sau convorbirea la celular, de micile detalii, de micile gesturi depinde mare parte din viitorul copilului tau.

Toate cartile despre cum sa te descurci la un interviu pentru o slujba iti vor spune ca importanta nu e instructia academica pe care ai primit-o, ci increderea in tine si felul in care comunici. Sunt lucruri care s-au banalizat si ne-au facut sa uitam sa ne punem niste intrebari esentiale, ca si cum „increderea in sine” si „buna comunicare” ar putea fi cumparate de la magazin. Cum si cine educa, de fapt, lucrurile astea in noi?

Eu cred ca ele se educa in familie si cred ca „cei sapte ani de-acasa”, intr-un cu totul alt fel decat lasa sa se inteleaga folosirea cotidiana a acestei expresii, joaca un rol covarsitor in inzestrarea noastra adecvata pentru un destin sau altul.

De fiecare data cand aud un parinte luandu-si „la revedere” de la copilul lui cu o fraza absolut gratuita - „Sa nu faci prostii!” - ma gandesc la cativa prieteni de-ai mei care si-au inchinat viata prostiilor pe care parintii lor nu mai au acum cum sa-i impiedice sa le faca.

Mi se mai intampla uneori sa vad o mama care-si ameninta copilul de 3 ani ca-l da la casa de copii daca nu vine dupa ea si daca nu face ce vrea ea, de parca ar fi nascut un robot, nu un pui de om. Si atunci ma gandesc ca suntem o natie defecta. Cred ca exista o legatura intre rolul nostru perdant, codas si neserios cu care iesim in lume si fetele crispate cu care iesim pe strada. Cred ca toate isi au originea in copilarie, intr-un vis urat din care nu ne mai trezim si pe care niciun ministru al educatiei nu si-a propus inca sa-l schimbe.

Am cunoscut foarte putini parinti romani care sa fi citit despre psihologia educatiei. Mutilarea psihicului unui copil e o treaba la care ne pricepem instinctiv, e ca si alaptatul, n-avem nevoie de carti.

Pentru cei mai multi dintre copii, cei sapte ani de-acasa sunt ani de rusine, de umilinta, de persiflare, de abandon pasiv, de nebagare in seama, de bataie de joc, de bataie pur si simplu. Cam tot ce are nevoie un copil ca sa reuseasca in viata.

:: text: EvZ
:: Foto: Mirelamiada

London actually

2007-07-23T21:46:00.001+03:00

Pare rau pentru absenta asa de lunga, de duminica trecuta ma droghez cu Londra si cred ca efectul mai tine o vreme...

Incerc sa recuperez, noroc ca ploua putin...

Mentorat in vremea holerei

2007-07-11T21:15:00.001+03:00

Asociatia Oricum a lansat un portal de mentorship. E o treaba importanta sa stii sa admiri si sa te lasi ghidat si nu toti oamenii stiu sa ia folos din asta.

N-am sa spun mai multe despre portal, intrati si vedeti despre ce-i vorba, daca si cum va poate face trebuinta.

O sa spun ca am avut mereu mentori, oameni de la care am invatat infinit mai mult decat am invatat in scoala sau acasa si ca nu ma pot inchipui astazi, facand ceea ce fac, fara partile pe care acesti oameni frumosi le-au zidit in mine.

Experientele de mentorat sunt intotdeauna foarte personale, este foarte greu sa pui in cuvinte ceea ce ai primit. Am sa-i numesc pe cativa dintre ei, fie si numai pentru ca-mi pare rau ca-i pomenesc atat de rar.

Oameni cu care as muri de gat

Irina Nicolau - A fost etnolog, scriitor, a fost de toate. N-a fost sa fie mai mult cu noi. E cel mai frumos om pe care l-am lasat sa mi se intample. Am scris mai multe despre ea. Citeste aici.

Gabriel Sandoiu - Preda si acum la Sf. Sava. M-a invatat logica si putina filosofie. Mi-a aratat frumusetea unui argument suplu si convingator si m-a dezvatat de cateva dintre obisnuintele burgheze care nu ma lasau sa prind drag de oameni.

De la el stiu sa nu fiu niciodata de partea unei tabere, ci de partea celui care gandeste. "Adevarul, zice Sandoiu, nu e niciodata la mijloc, pentru ca adevarul e intotdeauna deasupra".

A incercat sa ma dezvete de tentatia unei cariere publice, dar n-a reusit. Mi-a spus odata: "Sa nu-i ceri niciodata ceva Diavolului, pentru ca vei primi exact ce i-ai cerut." Ma surprinde de fiecare data cand mi se confirma cat adevar e in vorba asta.

Ohara Donovetsky - Nu stiu daca mai preda literatura la Liceul de Informatica, dar probabil ca o mai face, in dispretul tuturor celor care spun ca in Info elevii nu citesc, ca nu sunt inclinati spre umanioare. Datorita ei, am aflat ca se poate gandi liber si inauntrul unui sistem si - ceva ce n-o sa uit niciodata - ca "modest" nu inseamna "ieftin".

Gabriela Massaci - E director la Institutul Cultural Roman din Londra si a lucrat peste zece ani la British Council. Gabriela m-a invatat sa nu mai judec totul prin filtrul rational si sa las loc emotiei si creativitatii sa se manifeste. De la ea am aflat ca nu e nici important, nici consolator sa ai mereu dreptate si tot de la ea am aflat o groaza de lucruri despre ce se face si ce nu se face, despre cum trebuie sa te porti, nu avand grija sa nu contrariezi, ci avand mereu grija sa fii in acord cu tine insuti.

Tot Gabriela m-a invatat ca o prietenie nu se consuma intre doua beri, ci intre doi oameni, si pentru asta n-am sa-i fiu niciodata indeajuns de recunoscator.

Ar mai fi... sunt oamenii de la care invat si astazi, dar nu vreau sa-i numesc aici pentru ca m-as simti ca si cum as rupe o vraja. Le multumesc in gand si ma bucur ca ma ingaduie si pe mai departe in preajma lor.

Do schools kill creativity?

2007-07-11T19:25:00.001+03:00

Sir Ken Robinson. Un speech haios, dar foarte profund... pe aceeasi tema pe care a incercat si Youth Forum sa sensibilizeze educatorii si legislatorii din Romania:

Povestioara care mi-a placut cel mai mult e cea cu fetita care il desena pe Dumnezeu. Profesorul o intreaba: "Dar cum o sa-L desenezi? Nimeni nu stie cum arata..." si fetita raspunde: "Ei bine, o sa afle imediat..."

A doua parte a discursului e savuroasa.

Maraton in Delta si la Bucuresti

2007-07-09T23:58:00.000+03:00

Vineri dimineata am plecat la 6 din Bucuresti cu destinatia Chilia Veche, unde am vizitat, impreuna cu ASR Principesa Margareta si AS Principele Radu dispensarul, scoala si centrul comunitar refacute cu sprijinul Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. Mai multe detalii despre vizita gasiti pe blogul AS Principelui Radu.

Chilia Veche

Noul dispensar, cu sala de nasteri antifonata si cabinet stomatologic

Biserica din Chilia Veche, ctitorita, ca si scoala, de Regele Carol I

Inapoi spre Tulcea

Seara ne-am intors la Tulcea, unde am filmat, la Somova Parches, pentru editia emisiunii Linia verde dedicata Deltei Dunarii.

Sambata dimineata am plecat spre Sf Gheorghe, unde am lansat, in prezenta Altetelor Lor si a ministrului mediului, Korodi Attila, Tabara de Curatenie, organizata impreuna cu Energy Holding.

In drum spre Sf Gheorghe

ASR Principesa Margareta si AS Principele Radu la Sf Gheorghe

Voluntarii Taberei au scris cu saci de gunoi si cu trupurile lor pe plaja din Sf Gheorghe "Opriti mizeria!"

Ministrul Korodi a venit cu bicicleta pe plaja

Dupa-amiaza m-am intors cu ministrul la Bucuresti, ca sa ajungem la concertul Live Earth, unde Petrom a pus la dispozitia ONG-urilor de mediu un cort de prezentare si spatiu publicitar pe ecranele concertului.

Le-am spus cateva vorbe mai mult verzi si mai putin verde-n fata oamenilor adunati in fata scenei inaintea concertului Holograf, am baut niste cocktail-uri verzi de la cortul Petrom si mi-am adus aminte de fata verde cu parul padure la concertul Phoenix.

In fine, duminica am dormit... dimineata ceasul a sunat din cinci in cinci minute vreo trei ore...

Can can

2007-07-09T23:22:00.000+03:00

Dupa lansarea emisiunii "Linia verde", Mihaela Radulescu a fost surprinsa de un fotoreporter de la Can Can purtand tricoul cu textul "Bucurenci forever green". Sub stirea de prima pagina, "Mihaela Radulescu, din nou bruneta", se ascundea un promo inofensiv al emisiunii de mediu care se difuzeaza in fiecare marti la 2120 pe TVR1.

Senzationala stire poate fi citita aici.

Arbeit, mai stai!

2007-07-09T23:10:00.000+03:00

Voluntariatul in Romania e un instrument cu doua taisuri. Folosit cu cap, el face bine si voluntarului si organizatiei pentru care acesta lucreaza.

Folosit doar de dragul numelui, voluntariatul e un consumator ilicit de resurse. De aceea el se si potriveste atat de bine oamenilor si organizatiilor care au timp de pierdut sau bani de aruncat pe geam.

Primesc frecvent oferte de voluntariat din partea oamenilor care se gandesc doar la ce au ei de oferit, nu si la ce nevoi are organizatie unde vor sa lucreze. Am refuzat mereu aceste oferte pentru ca nu cred ca munca platita poate fi inlocuita cu activitatea unor someri binevoitori. Cine munceste pe degeaba munceste prost si de aceea nu cred ca o armata de voluntari va face vreodata proiectele pe care le pot face 10 oameni bine platiti.

Adevaratul voluntar nu munceste niciodata pe degeaba: el munceste pentru a castiga experienta sau pentru o satisfactie morala legata de o cauza in care crede. Satisfactia asta nu tine, insa, de foame, asa ca nu cred in angajamentele nobile care depasesc perioada unui concediu platit.

Ar trebui sa ne gasim cu totii timp sa plantam un copac, sa curatam un petec de natura (www.tabaradecuratenie.ro), sa facem o vizita unui camin de batrani sau sa-i facem o bucurie unui copil caruia societatea nu i-a rezervat prea multe sanse. Raspandirea acestui gen de voluntariat la nivelul tuturor claselor sociale, indiferent de varsta, este un semn de sanatate al societatii si al economiei. Nu in ultimul rand, el vorbeste despre bunatatea unui popor, care nu se masoara (decat, poate, in estul Europei) in numarul de acatiste pe cap de locuitor.

Voluntariatul de lunga durata, cel care urmareste acumularea unei experiente de munca, trebuie sa se potriveasca precis cu un anumit moment de timp in viata voluntarului si in cea a organizatiei. Primului trebuie ca experienta castigata sa-i foloseasca cu adevarat in planul de viata pe care si l-a asumat, iar organizatia trebuie sa poata oferi cu adevarat o calificare. Simpla nevoie ca cineva sa plimbe dosare fara a fi platit n-ar trebui luata in calcul.

Sa lucrezi ca voluntar la o organizatie abia infiintata sau cu vechime mai mica de un an mi se pare o copilarie. Si mai stupid mi se pare sa vrei sa te angajezi cateva luni voluntar atata vreme cat ai deja un inceput de cariera in spate, doar pentru ca te-ai saturat de stress-ul, frustrarile si solicitarile unui serviciu platit si vrei sa incerci „ceva mai flexibil”.

Din punctul meu de vedere, un post de voluntar nu poate fi asumat pe mai putin de 3 luni, dar nici pe mai mult de un an, si nu implica nici un fel de flexibilitate in plus fata de posturile platite. Mi se pare firesc sa se negocieze un program de munca flexibil, daca voluntarul urmeaza studii universitare, dar nu vad de ce, doar pentru ca nu primeste salariu, ar trebui sa poata veni cand vrea la serviciu sau si-ar putea lua concediu neanuntat.

Daca organizatia unde voluntarul vrea sa lucreze are cu adevarat ceva de oferit, conditiile in care se ofera voluntariatul trebuie sa fie aceleasi cu cele oferite angajatilor fie si numai pentru a-i putea selecta pe candidatii suficient de motivati.

In fine, regula de aur a voluntarului care vrea sa castige experienta ar trebui sa fie aceea de a nu raspunde decat ofertelor explicite din partea organizatiilor. Munca nesolicitata, ca si munca pe degeaba, nu serveste nimanui.

Munca de dragul muncii nu te va face nici mai liber, nici mai nobil si cu siguranta nici mai destept.

:: text: EvZ

Chirica in provincie

2007-07-09T22:48:00.000+03:00

Am fost joi seara cu Liviu Mihaiu la Robert Turcescu sa discutam despre Delta Dunarii. Inregistrarea poate fi vazuta aici.

Prefectului de Tulcea, Chirica Lefter, un mai vechi fan al Asociatiei "Salvati Delta - AC", nu i-a picat bine discutia si s-a s-a trezit vorbind azi dimineata in Colegiul Prefectural despre niste interese de afaceri pe care le-as avea, impreuna cu Liviu Mihaiu, prin Delta:

"Vin tot felul de destepti de prin Bucuresti care vin în Delta doar atunci când e vara si e frumos si îsi dau cu parerea despre ce trebuie facut în Delta Dunarii. Liviu Mihaiu si Bucurenci îsi imagineaza ca vin aici si ne deschid ochii pentru ca noi nu stim ce sa facem în Delta Dunarii.

Sunt foarte mari interese cu terenurile din Delta Dunarii, sunt foarte mari interese cu zonele de pescuit sau de turism si multi vor sa puna mâna pe aceste terenuri, multi vor sa concesioneze acele zone, sub sloganul «Salvam Delta»."

Am hotarat, impreuna cu Liviu, sa nu continuam duelul verbal cu prefectul de Tulcea, dar credem ca asemenea declaratii aduc prejudicii Asociatiei "Salvati Delta - AC", afectandu-i credibilitatea in fata publicului si a sponsorilor. Asa ca Asociatia il va chema in instanta pe prefect pentru a-si recupera aceste prejudicii.

Din trecutul glorios al declaratiilor prefectului Chirica mai amintesc una de pomina:

"Vrea sa vina un investitor sa faca o centrala eoliana si nu poate pentru ca pe acolo trec nu stiu ce pasari.

Altcineva vrea sa faca o exploatare miniera, o cariera de piatra si nu poate ca pe acolo trece nu stiu ce balaur dobrogean.

Voi face o interventie la Guvern pe aceasta chestiune. Eu am in minte mai bine decat multi ce inseamna conceptul de eco-dezvoltare si nu putem sa blocam judetul Tulcea cu tot felul de fantezii ale unora.

Asteptam sa vina americanii sa ne vada flamanzi si goi si sa spunem ca noi locuim in rezervatie…"

Din pacate balaurul dobrogean n-are calitate procesuala in Romania. Asociatia "Salvati Delta - AC" o duce mai bine din acest punct de vedere. La cremenal, stimabile, la cremenal!

Liviu Mihaiu blogheaza din nou

2007-07-08T21:01:00.000+03:00

Pe noul site Catavencu, Liviu Mihaiu si-a reluat blogul inceput mai demult pe Guerrilla, cu un post "De ce iubim sponsorelele":

Cineva, cred ca o studenta, m-a intrebat cam asa: Cum se face ca aveti sponsor la SDD-AC pe Energy Holding asupra caruia ati derulat anchete prin ziar?

Pai, se poate, ca are exercitiu pe aceasta speta Catavencu: nu e prima data cind saptaminalul vostru preferat “ia de la bogati si scrie pentru saraci“. Cazul Energy Holding n-a fost singururul in istoria Academiei Catavencu, totu-i sa te tina coaiele si sa nu opresti anchetele despre… asa cum fac altii cind soseste calupul de cashcapub. Noi n-am amestecat lucrurile niciodata si i-am avertizat pe toti cei cu musca pe caciulata ca ziarul e una, publicitatea e alta.

Postul integral poate fi citit aici.

Tragem linia. Linia verde.

2007-07-03T19:57:00.003+03:00

Diseara, la 2120, pe TVR1 se difuzeaza prima editie a emisiunii Linia verde, produsa de Sign Factor si sponsorizata de Energy Holding.

Azi la 11 am organizat un eveniment de lansare a emisiunii: mai multe vedete au adus cate un obiect care polueaza si de care vor sa scape de tot din Bucuresti, am pus obiectele intr-o caruta si am dus caruta la groapa de gunoi. Eu am adus un pachet de becuri de 100W si cateva pungi de supermarket.

Linia verde va fi difuzata pe perioada verii pe TVR1 in fiecare marti la 2120. Detalii despre prima editie aici.

Fotolog

by Tudor Vintiloiu

Gianina Corondan a adus o bucata de bordura in semn de protest fata de lucrarile de infrastructura care au umplut Bucurestiul de praf, o sticla de PET si un pachet de tigari.

Mihaela Radulescu a venit cu o poseta Chanel dernier cri pe care a aruncat-o in caruta pentru ca "si-a dat seama ca lucrurile astea chiar sunt inutile si ca viata merita traita si pentru altceva". Am vrut sa-i dam poseta inapoi la sfarsitul hapenning-ului, dar a insistat s-o lasam la groapa de gunoi unde, va jur, se mai afla si acum daca nu a recuperat-o vreun intreprinzator.

Liviu Mihaiu ne-a dovedit ca are si permis de condus caruta si a venit cu o bucata de azbociment, pentru ca "e si hidos si toxic".

Lucian Mandruta a traversat Bucurestiul din Baneasa in Jilava pe bicicleta si ne-a adus praful care s-a adunat pe drum in plamanii lui.

Roy A. Maybud, vicepresedintele Energy Holding, ne-a aratat despre care praf e vorba: a adus cateva kilograme de praf adunat pe Soseaua Nordului, intr-una dintre cele mai bine cotate zone ale Bucurestiului.

Un cal si un vizitiu mai bogati vreme de doua ceasuri cu o bucata de bordura, cateva becuri si pungi, o sticla de plastic, un pachet de tigari, o placa de azbociment, cateva kilograme de praf si o poseta Chanel. Such is life...

Mizeria societatii civile

2007-07-03T19:57:00.001+03:00

Lumea crede ca in spatele miscarilor de tip „Salvati...” se ascunde inevitabil un interes pecuniar (afacerile lui Mihaiu din Delta) sau o ambitie politica (Mircea Toma presedinte), ca dom’ profesor si-a facut oenghe ca sa-si inmatriculeze masina adusa din Germania, ca oenghistii in scaune cu rotile sunt o fatada pentru schemele de spalare de bani si ca mafia iudeo-masonica finanteaza marsurile homosexualilor.

Oengheurile sunt o minoritate institutionala discriminata in Romania. Companiile le privesc cu neincredere, institutiile statului, de cele mai multe ori, cu dispret. Cand nu le suspecteaza de afaceri necurate, cei mai multi romani le ignora sau nu le conced nicio urma de eficienta.

Combaterea discriminarii e o lupta cu dublu sens. Asa cum Iacob s-a luptat cu ingerul ca sa se biruie pe sine, impotriva discriminarii trebuie sa lupti simultan cu arma corectiei si cu cea a introspectiei.

In orice discriminare e pus in joc un mit despre celalalt, dar orice mit porneste de la un sambure de adevar. Nu poti sa speri ca cineva isi va schimba radical parerea despre tine doar prin persuasiune, e nevoie de un efort constient de autoimbunatatire si abia acest efort poate spera sa fie convingator.

Lucrez deja de trei ani in societatea civila si pot sa spun ca nu mi-am schimbat decat o parte dintre parerile preconcepute pe care le aveam inainte sa aflu pe propria piele cu ce se mananca organizatiile neguvernamentale. Celelalte pareri au devenit intre timp opinii verificate, pe care nu sunt dispus sa mi le schimb pana la proba contrarie.

Am aflat ca o proportie insemnata dintre oenghisti sunt oameni care nu s-au putut integra rigorilor unui serviciu orientat spre profitabilitate si ca societatea civila a fost pentru ei un refugiu, nu un avanpost al societatii in ansamblul ei. Ca o groaza de bani publici sunt cheltuiti aiurea pe brosuri, postere si pe foi volante, fara ca nimeni sa masoare eficienta acestor metode de „constientizare”. Ca verbul „a constientiza” este folosit abuziv pentru a masca nestiinta, incompetenta sau tampenia crasa.

Ca oenghistii se aduna de prea multe ori ca sa planga impreuna decat ca sa rezolve probleme. Ca foarte putine oengheuri au o strategie anuala, ca si mai putine au o viziune de dezvoltare. Ca, odata semnat un contract de finantare cu o institutie publica, mai mult de o treime din resurse si mai mult de jumatate din atentia alocate proiectului se consuma in vederea „raportarii”, si nu a „implementarii”. Ca multi dintre oenghisti cred cu tarie in sfanta treime „directiva-cadru - obiectivul general - obiectivele specifice”, ca se inchina la icoana facatoare de minuni a rectificarii bugetare, ca pot recita la orice ora din zi si din noapte litania raportului narativ, dar ca nu stiu sa negocieze, sa se poarte sau macar sa se faca placuti.

Am scris toate lucrurile astea si am sa le mai spun de fiecare data cand am sa am ocazia pentru ca mi-am propus sa le exorcizez. Societatea civila nu e nici prost-crescuta, nici saraca, nici ilegitima. Dar trebuie sa invete sa-si trateze uscaturile si erorile cu acelasi aplomb cu care arata cu degetul uscaturile din administratia publica si erorile companiilor.

Tinerilor care, inainte de a-si fi rezolvat propria integrare in societate, isi propun sa se inroleze in societatea civila, le-as recomanda sa ia aminte la urmatorul banc. In metroul newyorkez, un cetatean de culoare citea Talmudul. Un batran binevoitor il bate pe umar si-i spune: „Tinere, nu ti-ajunge ca esti negru?”.

:: text: EvZ

Ziua Dunarii

2007-06-28T23:39:00.002+03:00

De Ziua Dunarii, o campanie pe TVR1 si Realitatea TV, realizata de Asociatia "Salvati Delta - AC" impreuna cu Coca-Cola HBC, Ministerul Mediului si Comisia Internationala pentru protectia fluviului Dunarea.

Daca vreti clipurile pe mail, scrieti pe office@salvatidelta.ro

Tiganca pentru o zi

2007-06-28T23:39:00.001+03:00

Revista Tabu a facut un experiment: a imbracat o jurnalista in fuste tiganesti si a trimis-o sa se descurce in Bucuresti.

Ioana Hodoiu nu a invatat pe fuga cateva cuvinte tiganesti, nu a iesit cu camasa murdara si cu parul slinos, nu a pretins prin limbaj si atitudine ca ar avea trei clase.

Fotografii de Cristi Petrescu.

:: Fotografii si slide-uri preluate cu amabila permisiune a revistei Tabu.

Puscarie pentru poezie

2007-06-26T11:46:00.000+03:00

"Un numar de 26 de persoane, intre care si Nichita Stanescu, au fost arestate in cursul serii de marti in urma unei actiuni de combatare a consumului de alcool.

Operatiunea de anihilare a grupului infractional ETERUL s-a derulat pe o perioada de 6 luni sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.

Acest grup infractional distribuia mai multe categorii de droguri (votca, bere si vin), fiind principalul furnizor de bauturi alcoolice in mai multe cercuri de scriitori.

La domiciliile celor perchezitionati au fost gasite 10 pahare de votca, mai multe sticle cu vin si bere, o pusca de vanatoare si importante sume de bani.

La domiciliul unei alte persoane din grup a fost gasita o masina de scris care era folosita chiar in momentul descinderii.”

Am parafrazat stirea aparuta pe Hotnews in legatura cu a doua arestare a lui Tudor Sisu, unul dintre cei doi solisti ai trupei La Familia. M-am gandit ca, schimband ce e de schimbat, va deveni mai clar absurdul tragic al solutiei „puscarie pentru consum de droguri”.

E la fel de absurd ca si cum am incerca sa tratam persoanele cu deficiente locomotorii trimitandu-le dupa gratii. De altfel, n-au trecut decat 17 ani de cand in Romania functionau azile-puscarii pentru „handicapati”, iar cele pentru persoanele cu deficiente mintale sunt desfiintate abia acum.

O sa-mi spuneti ca acolo avem de-a face cu probleme din nastere, iar in cazul drogurilor cu o problema dobandita. Imaginati-va atunci ca Procuratura s-ar sesiza in cazul fiecarui diagnostic de cancer pulmonar si, daca s-ar dovedi ca pacientul a fost fumator, tratamentul ar urma sa se faca in arest preventiv. Fumator, din cate stiu, nu s-a nascut nimeni.

In 2003, Sisu a primit o condamnare de 3 ani pentru consum de droguri. A fost eliberat dupa 2 ani si a lansat imediat, impreuna cu Puya, colegul sau, un album-protest fata de sistemul judiciar din Romania, aceasta menghina in care destinele unor tineri cu probleme sunt prinse nediferentiat alaturi de cele ale violatorilor, ale talharilor si ale ucigasilor.

La 6 luni dupa eliberare, Sisu e arestat din nou, de aceasta data pentru trafic. Dupa un an, o prima instanta hotaraste judecarea tuturor celor 16 inculpati in stare de libertate, dar la recursul de saptamana trecuta Curtea de Apel decide ca doar Sisu trebuie sa ramana in puscarie. Procurorul a sustinut ca punerea in libertate a lui Sisu prezinta pericol social intrucat textele interpretate de solist sunt „anti-sistem”.

Nu e treaba mea sa judec daca acuzatia de trafic e reala sau nu. Pot doar sa constat ca, din punctul de vedere al justitiei, Sisu a intrat in puscarie „consumator” si a sfarsit „traficant”. si atunci ma intreb daca nu ar fi drept ca judecatorul care l-a trimis prima oara pe Sisu dupa gratii, impreuna cu directorii penitenciarelor unde Sisu a executat 2 ani din pedeapsa, sa fie tinuti si ei in arest preventiv?

Sau crede Onorata Instanta ca „textele anti-sistem” prezinta mai mult pericol social decat mutilarea unui destin?

:: text: EvZ
:: foto: La Familia

Ultima zi cu Sisu
Foto: Dan Marinescu / Jurnalul National
Albumul poate fi vazut aici

Romania fara cianuri

2007-06-24T16:54:00.000+03:00

Daca vrei ca in Romania sa fie interzis mineritul cu cianuri, poti semna aici o initiativa legislativa si-i poti trimite un mesaj deputatului care te reprezinta in Parlament.

Mineritul cu cianuri este una dintre cele mai murdare industrii din lume. Printre efectele pe termen lung se numara poluarea cursurilor de apa si a panzei freatice, distrugerea vietii acvatice a raurilor si otravirea unor specii de pasari. Otravirea cronica afecteaza pe termen lung reproducerea si dezvoltarea pestilor, iar pentru om o lingurita cu 2% solutie de cianura este fatala.

Initiativa "Romania fara cianuri" este sustinuta de Edward Goldsmith, fondatorul publicatiei The Ecologist si laureat al premiului Right Livelihood Award (Stockholm, 1991).

Yet another inconvenient truth

2007-06-24T15:25:00.001+03:00

Gutza, nu mai esti pe locul 1!

Cel mai bun actor in rol de figurant e tipul din stanga lui Florin Minune, un strutzo-clubber care pare sa fi incurcat after-ul cu bairamul. Derulati la 01:42 pentru un solo dansactoricesc de exceptie. Alladinii din Kristal, veniti sa invatati de la profesionisti!

Am incercat sa aflu ce-i cu povestea cu Nicu de la Plenita (care i-a dat lui Gutza "valoareá" si pe care Gutza "l-a lovit in spate cu perversitate, cand a fost la greu, l-a lovit mereu"*) si asta-i tot ce-am gasit. Sunt in ceatza... Help pls....

* revin, totusi, la dezbaterea despre manele si zic: sa-mi arate si mie cineva diferenta dintre versurile astea si "mari se vorbira si se sfatuira pe l-apus de soare ca sa mi-l omoare c-avea oi mai multe mandre si cornute". De ce are unele valoaré si altele nu aré?

Grupul petru monolog social

2007-06-23T14:03:00.001+03:00

Am fost la Ultima ora, cu Puya, Andrei Gheorghe, Corina Dragotescu si Bogdan Naumovici. Subiectul: puscariile, consumul de droguri si Romania lumii a III-a - cartierul.

AG: "O tara care isi pedepseste oamenii intr-un fel abrutizant este o tara de brute."

Inregistrarea se gaseste aici.

Ultimul clip cu Sisu si Puya poate fi vazut aici.

Trimit si la un articol mai vechi al Siminei, sora mea, aparut in Cadran politic, despre Supraveghere si disciplina in statul modern:

Supravegherea şi disciplinarea trebuie să fie, aşadar, subtile pentru a fi eficiente. Şi dacă Panopticonul lui Bentham ne pare azi o jucărie este doar pentru că trăim într-o lume în care camerele de luat vederi au început să ne privească discret de la tot mai multe colţuri de stradă.

Iar faptul că sistemul penitenciar există în continuare fără a-şi fi dovedit vreodată, de două sute de ani încoace, eficienţa nu mai miră pe nimeni. Dacă scopul sistemului penitenciar este prevenirea şi reeducarea, şi nu pedeapsa aşa cum se întâmpla în Evul Mediu, atunci de ce nu asistăm la o descreştere a criminalităţii?

De ce delincvenţa, sub toate formele ei, continuă să planeze ameninţător asupra noastră, astăzi ca şi acum două sute de ani? (...) Teama de delincvenţă, susţinută în permanenţă de mass-media, este condiţia necesară pentru ca sistemul de supraveghere poliţienesc să fie acceptat.

De ziua ta, mamico...

2007-06-23T01:38:00.000+03:00

A iesit nesperat de bine intalnirea bikerilor pentru editia a 2-a a emisiunii Linia verde, care va fi difuzata pe TVR1, pe 10 iulie, 2130.

Editia e dedicata poluarii urbane si mijloacelor alternative de transport. Una dintre gaselnitele producatorilor a fost sa umflam un balon cu gaz de esapament si sa-l oferim unui copil in Cismigiu ca sa punctam ideea ca asta e cadoul pe care bucurestenii il fac in fiecare zi copiilor lor.

Am rugat un sofer sa ne lase sa umflam balonul la teava lui de esapament si omul a fost foarte cooperant ("daca filmati doar esapamentul..."). La a doua dubla, balonul s-a blocat intre masina si asfalt si era sa se lase cu o mica explozie.

Doamnelor si domnilor, asa arata Hiroshima cotidiana:

Tu nu vezi decat un distrus

2007-06-23T01:36:00.001+03:00

Un distrus vede 23 de milioane...

Pedaleaza si da mai departe!

2007-06-20T22:37:00.000+03:00

Traficul in Bucuresti e un calvar. Petrecem cateva ore pe zi in blocaje. E aproape imposibil sa ajungi la timp la o intalnire.

Suntem agresati permanent de claxoane si tevi de esapament.

Trotuarele se imputineaza, iar aerul devine tot mai greu de respirat. Putem sa schimbam ceva in orasul asta? Hai sa incercam.

Vino cu bicicleta vineri, 22 iunie 2007, de la orele 19.30, in fata Primariei Capitalei sa dam din pedale. Se da si la televizor.

P.S. Echipa d filmare e de la o emisiune de protectia mediului kr va fi foarte misto. am vazut pilotul :)))

Voluntar, un pas in fata!

2007-06-19T21:41:00.001+03:00

Te luam in tabara in Delta Dunarii!

Cautam voluntari pentru Ta bara de curatenie, organizata de "Salvati Delta - AC" si Energy Holding, cu sprijinul Ministerului Mediului si al Administratiei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

Te prinzi la sapte zile in natura la regim de cort, cu potol si bautura de tabara, pe bratul Sf Gheorghe?

Detalii pe www.tabaradecuratenie.ro. Locuri limitate :))))))))

Frankenstein wanted

2007-06-19T21:23:00.000+03:00

Arhitecti, artisti, liber profesionisti, oameni ai muncii de la orase si sate, "Salvati Delta - AC" si Energy Holding va cheama la o intrecere capitalista!

Ajutati-ne sa construim un monstru din PET-uri pe care sa-l expunem la Sf Gheorghe, in Delta Dunarii, si va recompensam cu 1,000 de euro.

Detalii pe www.tabaradecuratenie.ro si in posterul alaturat: