La plantat

Am plantat 10 copaci. Deja am trecut la nivelul 2. Molizii de la Tăşuleasa au fost un moft: abia crestezi puţin pământul, mai mult cureţi iarba în jurul puietului de juma de metru.

Pomii ăştia de oraş, frasini şi platani au fost azi, sunt ditai arbuştii, unii au şi peste doi metri înălţime şi rădăcină nu glumă... Sapi o groapă de 60/60/60...

Paranteză
Evident că nu poti săpa un cub de 60/60/60. Sapi o prismă trapezoidală ("cu baza mica în jos", cum bine a adaugat Florentina) şi încerci ca măcar baza mică să fie 60/60. Deci începi de la un pătrat cam de 120/120.

...şi începi să scoţi: cărămizi, pietriş, betoane de la garajele oamenilor, becuri, cutii de aluminiu, cabluri electrice, pungi de plastic. Într-un târziu ai groapa şi reuşeşti să plantezi copacul.

Mult mai solicitant decât la molizi, dar pe undeva şi mult mai reconfortant. Te epuizează mai repede şi sentimentul lucrului bine facut se instalează imediat.

Fără nici o legatură, poate doar pentru ca a bătut vântul câinos astea doua zile cât m-am dat cu bicicleta prin oraş, mă bântuie aceste vorbe pe care le ştiu de la o prietenă care le ştie de la un lăutar:

Domniţă, nu face vântu cu pomu ce face pizda cu omu...

Indubitabil.

The beginning of a beautiful friendship

Am fost azi să-mi plătesc întreţinerea. La noi administraţia o fac locatarii, prin rotaţie. Doamna en titre lunile astea, o sexagenară amabilă şi mereu foarte politicoasă, îmi spune:

Ştiţi, vreau de mult să vă spun lucrul ăsta: de fiecare dată când vă văd mă gândesc că semănaţi foarte mult cu Dragos Bucurenci.