Pomii ăştia de oraş, frasini şi platani au fost azi, sunt ditai arbuştii, unii au şi peste doi metri înălţime şi rădăcină nu glumă... Sapi o groapă de 60/60/60...
Paranteză...şi începi să scoţi: cărămizi, pietriş, betoane de la garajele oamenilor, becuri, cutii de aluminiu, cabluri electrice, pungi de plastic. Într-un târziu ai groapa şi reuşeşti să plantezi copacul.
Evident că nu poti săpa un cub de 60/60/60. Sapi o prismă trapezoidală ("cu baza mica în jos", cum bine a adaugat Florentina) şi încerci ca măcar baza mică să fie 60/60. Deci începi de la un pătrat cam de 120/120.
Mult mai solicitant decât la molizi, dar pe undeva şi mult mai reconfortant. Te epuizează mai repede şi sentimentul lucrului bine facut se instalează imediat.
Fără nici o legatură, poate doar pentru ca a bătut vântul câinos astea doua zile cât m-am dat cu bicicleta prin oraş, mă bântuie aceste vorbe pe care le ştiu de la o prietenă care le ştie de la un lăutar:
Domniţă, nu face vântu cu pomu ce face pizda cu omu...Indubitabil.
